Noua Dreaptă Maramureş

Iubim Româneşte!

2012-02-11T11:03:00.000+02:00

Politica e o…

2012-02-06T20:24:00.001+02:00

Azi, 6 februarie 2012, cu ocazia demisiei guvernului Boc, ne-a dat o „lecţie” de politică, la un post local de radio, un avocat din Baia Mare. Unul care nu e de acord că actuala clasă politică este nu coruptă, ci foarte coruptă. Unul dintre cei care spun că scandările de genul „PDL şi USL sunt aceeaşi mizerie” au fost lansate la comanda preşedintelui Băsescu pentru creşterea (de parcă mai era nevoie) a neîncrederii în clasa politică.

Domnule avocat membru (fost sau actual, că nu prea îmi dau seama de fapt din ce poziţie vorbiţi) al unui partid din actualul USL, oare de ce nu doriţi, nici dumneavoastră, nici ceilalţi, să faceţi o aducere-aminte şi să precizaţi din ce s-a constituit PDL-ul şi, acum, din ce partide e constituit USL-ul? Oare pentru că PD are la origini PDSR sau PSD sau PSDR (nu mai ştiu ordinea, da poate ne lămuriţi) şi L-ul din PDL are la origini PNL-ul, nu e acelaşi lucru cu actualul USL? La vremuri noi, tot noi.

Dacă aţi face o recapitulare, aţi descoperi că de fapt rotaţia puterii în statul român nu e rotaţie, ci e doar schimbare de denumire de partide. Şi toată clasa politică de acum îşi are originile în FSN pe filiera PCR, de sorginte rusofonă. Din păcate, lorzii politicii româneşti interbelice nu au lăsat pe mâini bune frâiele partidelor cu tradiţie (respect pentru vechile PNL, PNŢ), iar tacticile NKVD-iste de dezbinare, trădare şi furt intelectual au dat roade, distrugând partidele cu tradiţie din interior şi semănând, în stilul sistemelor de „reeducare” de la Aiud, Piteşti şamd, frică şi repulsie. Coposu, Raţiu, nu au găsit între membri de partid persoane cu coloana vertebrală corectă „anatomic”, mai ales pentru că înainte şi după 1989 clasa politică a fost decimată, iar puţinii care au mai rămas nu mai încap de şacalii şcoliţi în URSS sau in SUA. Ce să mai spun de mişcările naţionale şi naţionaliste din perioada interbelică, mişcări care sunt înfierate mai rău decât comunismul?

Dar, revenind, aşa cum se striga în Bucureşti şi în alte locaţii, „PDL şi USL, aceeaşi mizerie”, aştept argumente contra acestui „huliganism” (că aşa se spunea) şi sunt pentru o clasă politică nouă, care într-adevăr să creadă în Dumnezeu, neam şi ţară. O ţară sărăcită din interior şi exterior. Ne dorim ca politicienii să nu facă din „Aşa sa-mi ajute Dumnezeu”, jurământul de investire în funcţii de demnitate publică, doar o simplă propoziţie. Clasa politică de acum este aservită tuturor şi atât de „încârligată” în iţele politicii, corupţiei, mitei (electorale sau nu) şi parvenitismului încât doar o lege a lustraţiei ar putea face puţină ordine. De ce spun puţină ordine? Pentru că la ce nivel se întinde mafia actualei clase politice (actual înseamnă PDL, USL, UDMR, PC, UNPR...) cu greu se poate ieşi din impas.

Tinerii sunt „necopţi la minte”, bătrânii sunt „comunişti” aşa că, vorba lui nenea Iancu: „Eu cu cine votez?”.

Răspunsul în episodul următor din „Moştenirea familiei FSN”. Trist dar adevărat.

I.I.

La Multi Ani Romania!

2012-01-23T21:21:00.002+02:00

Se implinesc azi 153 de ani de ani de la unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, prin dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza. Acest eveniment mai este numit „Unirea cea mica”, el fiind principalul pas spre „Marea Unire” de la 1 Decembrie 1918, a unirii Transilvaniei cu Romania. Atunci poporul a fost cel care a decis unirea, acest lucru demonstrand inca o data ca puterea sta in mana lui. Ce lectie de viata vrem mai buna decat aceasta? Azi suntem oare in stare sa facem asa ceva? Poporul nu mai este unit, actualii politruci damboviteni reusind sa dezbine poporul roman. Cui ii pasa? Noua ne pasa! Noi vrem ca acest popor sa redevina ceea ce odata am fost: mandru ca sunt roman, liber, puternic si cinstit. Ma intreba un prieten zilele trecute de ce nu s-a facut unirea mai repede, deoarece acest sentiment de apartenenta exista? Fiindca nu ne-au lasat „vecinii” nostri dragi: rusi, turci si maghiari. Ei nu aveau nici un interes ca noi sa fim o singura natie si un singur popor! Exceptandu-i azi pe turci, ceilalti nici azi nu ne vor intr-un singur stat! De ce statul roman nu sarbatoreste ziua de 27 martie cand Basarabia s-a unit cu Romania??? Nici un conducator roman nu a avut curajul sa iasa si sa spuna ca nu este normal ca sa fim doua tari diferite! Dar pana ce noi vom readuce toti romanii in granitele tarii, trebuie sa ne bucuram de faptul ca cest popor este pe drumul cel bun!

Profesor Talpos Iustin

Handicapaţi

2012-01-21T22:17:00.010+02:00

Dacă am spune că unii dintre senatorii noştri sunt handicapaţi, ar sări de poponeţ în sus cam 2 metri şi ne-ar da în judecată. Dar oare pe ei cine îi poate da (dacă îşi permite cineva) în judecată atunci când încalcă şi cele mai elementare reguli ale bunului simţ? Oare greşesc dacă spun că unii dintre ei sunt de o nesimţire crasă? Nu cred că prea tare.

Dar, să exemplific. Nu de alta, dar altfel veţi crede cu toţii că sunt sinucigaş că îmi permit să „mă iau de un ditai senatorul”.

În data de 21 ianuarie 2012, în jurul orei 6 după-amiaza, în parcarea subterană unui supermarket din Baia Mare, într-un loc cu destinaţia clară pentru persoane cu dizabilităţi (handicap), se afla un autoturism vişiniu (marcă străină, desigur) cu numărul de înmatriculare B-38-TDV, având pe bord, la loc de „cinste” o plăcuţă cu „Senat” (senatul României, desigur).

Ca el sunt mulţi puturoşi care, în loc să parcheze într-un loc mai departe de uşa de acces către magazin, se mulţumesc să ocupe locuri destinate persoanelor cu handicap şi / sau persoanelor gravide sau cu copii în maşină. Dacă aveţi cunoştinţă despre persoana care deţine acest autoturism, daţi-ne şi nouă o veste, nu de alta, da să ştim ce handicapat ne conduce pe noi şi destinele acestei ţări.

Dar oare ce să pretind de la un senator (care poate fi şi cu 4 clase sau semianalfabet, ca d-l Funeriu) când, la fel ca el, unii dintre conducătorii auto ai Poliţiei române aflaţi pe maşini care nu sunt în misiune, parchează la fel de nesimţiţi în staţii de autobuz sau pe treceri de pietoni?

Dacă persoana care deţine această maşină are vreun handicap (în afară de cel mintal), îmi cer scuze în public. Dar dacă nu, ar trebui să îşi ceară deţinătorul autoturismului cu număr de înmatriculare B-38-TDV scuze, public, pentru nesimţirea de care a dat dovadă, deşi mă îndoiesc că o va face vreodată.

Tuturor celor care au astfel de apucături le spun SĂ VĂ FIE RUŞINE! Cu toate că nu cred că ei ştiu ce înseamnă aia ruşine.

I.M.

DOI BĂIEŢI VITEJI: MOŢA ŞI MARIN

2012-01-14T09:15:00.009+02:00

Luptînd pentru credinţa lor creştină şi pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump şi curat în latinitatea nebolşevizată, doi tineri Români, doi Băieţi viteji, Moţa şi Marin, au căzut înaintea Madridului apărat de Roşii. Cînd, în zilele din urmă, îndepărtam [?] ştirile de o monotonie desăvîrşită – în ciuda măcelului zilnic – cu privire la ceea ce se petrece, în miez de iarnă, acolo, în nenorocita Spanie, nu ne gîndeam că între aceia care şi-au dat viaţa luptînd pentru cauza cea bună erau aceşti doi fii ai ţării noastre.

Prinşi de un entuziasm care se cere condus şi nu înăbuşit (pentru că altfel rămîne celălalt entuziasm, contra căruia Statul nu poate lupta îndeajuns şi mai ales singur), încălziţi de o idee căreia i se închinaseră întregi, ei şi-au zis că e preferabil, decît în România însăşi o agitaţie care nu-i aduce întotdeauna bine, să meargă acolo unde nu sunt discursuri şi demonstraţii de stradă, ci omul stă în fiecare clipă în faţa morţii, pentru ce crede el sfînt şi mare. Şi au căzut. Cine ştie ce va ieşi din cumplita furtună ce s-a abătut asupra depărtatului pămînt latin, unde se varsă sînge din toate rănile unui nobil neam! Dar, dacă vreodată vom vedea Spania cum a fost, cum trebuie să fie, se va putea spune la noi, cu înduioşată mîndrie, că pentru aceasta au curs şi cîteva picături din sîngele scump al tineretului nostru.

Nicolae Iorga (1871-1940)

(Articol apărut în Neamul Românesc din 19 ian. 1937)

"Destinul i-a ales pe ei ca sã mãrturiseascã; sã arate celorlalti seninãtatea pe care ti-o dã credinta, sensul crestin si eroic pe care îl capãtã viata atunci când esti gata în orice clipã sã renunti la ea." (Mircea Eliade)

"Spiritul de jertfa e esentialul, spune Mota. Spiritul de jertfa e masura crestinatatii noastre, adauga el. Si n-o spune numai: o si face." (Constantin Noica)

"Jertfa acestor doi bãieti viteji are semnificatia unei ofrande aduse lui Dumnezeu de poporul român (…) Aceastã faptã de jertfã supremã pentru crestinism a lui Ion Mota si Vasile Marin a meritat sã fie cinstitã – destul de târziu, la trei ani de la înlãturarea comunismului – printr-un parastas prin care sã se pomeneascã sufletele celor doi martiri ai Crucii si sã se atragã atentia poporului nostru asupra semnificatiei majore a acestei jertfe". (Dumitru Stãniloae)

"Biserica Ortodoxã Românã are datoria sacrã ca eroii Neamului jertfiti pe altarul Crucii – iar printre acestia un loc de frunte îl ocupã, desigur, Ion Mota si Vasile Marin – sã fie pomeniti împreunã cu sfintii" (Constantin Galeriu)

La Baia Mare, Sighetu Marmaţiei şi alte localităţi din Maramureş, membri şi simpatizanţi ai Noii Drepte au demarat o campanie de informare a populaţiei cu privire la istoria de care trebuie să fim mândri.

Astfel, au fost postate afişe în oraşe prin care se aduce la cuoştinţă sau se aminteşte opiniei publice despre jertfa înaintaşilor noştri, Moţa şi Marin, morţi în 13 ianuarie 1937 la Majadahonda, în Spania, participând la războiul civil din Spania, luptând împotriva "ciumei roşii".

Jurnalul simpatizantului miop

2012-01-12T07:54:00.004+02:00

Acesta sunt eu. Simpatizant al Mişcării Noua Dreaptă din România.

O şapcă neagra cu crucea maramureşeană (celtică, zic unii) brodată, cu bocanci în picioare şi cu copilul în braţe. O insignă tricoloră prinsă pe haină, în piept. Bine-înţeles, ochelari de vedere pe nas. Că, deh, de aia sunt miop.

Se uită lumea ca la felul 5 la mine. Doar sunt extremist, nu? Îmi iubesc familia, respect drapelul României şi mă plimb pe bulevard cu copilul. Din când în când, trecând pe lângă biserică, îmi fac, stângaci, cruce. Aşa m-o învăţat bunica, fie-i ţărâna uşoară. Că acum nu am cum să o fac aşa cum trebuie, cu copilul în braţe. Da m-a ierta Dumnezeu.

Lumea trece pe lângă mine şi îşi dă coate: cine a văzut un extremist singur plimbându-se liniştit cu copilul în braţe? Noi, ăştia, extremiştii, înjurăm, strigăm, urâm oamenii, suntem îmbrăcaţi de-a valma, suntem tot timpul băuţi şi puţim (mirosim) a alcool cu fum de ţigară.

Mda, cică io îs excepţia care întăreşte regula. Oare? Dar dacă eu, ăsta, simpatizantul vechilor legionari, al sfinţilor care au pătimit în închisorile comuniste şi faţă de care am un respect enorm, sunt de fapt mai normal decât cei ce trec pe lângă mine? Dar dacă mie îmi pasă şi m-am săturat să trăiesc în ignoranţă şi aducându-mi aminte de Dumnezeu doar când e vreme de băut şi de mâncat, la sărbători, nunţi şi înmormântări? Sau la pomenile electorale când credem că politicienii sunt de fapt binefăcători? Dar dacă încercând să învăţ din pildele martirilor anticomunişti doresc să transmit mai departe o luptă dreaptă? Şi dacă mai sunt asemenea mie alţi „extremişti”? Dar dacă...

Dar cine sunt eu, să judec atâţia oameni cărora nu le pasă de semenii lor decât atunci când sunt ei implicaţi direct în necazuri? Când ei trec pe lângă un om căzut la pământ şi îşi spun „încă un beţiv ordinar”. Când îşi lasă copiii în faţa tembelizoarelor şi ei merg la şoping. A, da, aşa este: sunt un extremist simpatizant miop.

I. B.

Prozelitismul la români

2012-01-03T14:45:00.006+02:00

„Prozelitism” provine din limba greacă şi înseamnă:

„Tendinţa de a-i converti pe oameni la o altă opinie, de obicei o altă religie. În Noul Testament se referă de obicei la cineva care s-a convertit la iudaism. Iniţial prozelitismul era legat de creştinism, dar se foloseşte şi la alte religii; încercarea de a converti pe cineva de la credinţa sa sau chiar încercarea de a-i convinge pe oameni de părerile lor, religioase sau nu.”

Nu aveţi câteva minute? Să vă arăt ceva. Aţi auzit de Iehova? Ştiţi că există? Ce părere aveţi despre cum merge lumea?

Cam aşa începe dialogul cu pocăiţii, cum le spunem noi, de fapt membri unor secte înfiinţate după ureche, facţiuni din religii renegate sau căora nu le-a plăcut unul sau altul dintre perceptele adevăraţilor creştini, găsind la tot locul fraieri care să poată fi manipulaţi. Poliţia, această instituţie care ar trebui să sesizeze faptele de prozelitism ale „pocăiţilor”, se face că nu vede cum nişte neica nimeni se dau mari predicatori şi se bagă în casele şi sufletele oamenilor. Iar cei mai „slabi de înger” le cad acestor falşi profeţi în plasă, mai apoi plătind scump trădarea şi greşeala lor.

Dacă „înţeleg” prozelitismul sectelor, nu pot să înţeleg prozelitismul condus de biserica catolică. Ce s-a schimbat faţă de secolul al XVI-lea, când s-a înfăptuit cea mai josnică formă de catolicizare de pe aceste meleaguri? Mai nimic. Ortodocşii sunt momiţi în continuare cu fel de fel de lucruri de către reprezentanţii „creştinilor” catolici şi/ sau catolicizaţi.

Din păcate o parte din clerul ortodox nu se lasă mai prejos şi face acţiuni din ce în ce mai nesăbuite, ceea ce le dă un motiv în plus ortodocşilor să se lepede de dreapta credinţă strămoşească. Nu are rost să le nominalizez şi nici să judec. Deşi nu ştiu dacă Dumnezeu merită să ne jucăm de-a religia şi să trecem la alte religii ca de la un partid politic la altul. Doar constat că românii se îndepărtează de la credinţa ortodoxă în timp ce în Europa, catolicii încep să „împrumute” din obiceiurile vechi ortodoxe pentru a câştiga credincioşi, acum, că marile biserici şi catedrale catolice au ajuns doar muzee şi nu case de rugăciune.

Îmi amintesc că după 1989 una din principalele forme de prozelitism era ademenirea copiilor şi a tinerilor din familiile nu tocmai înstărite în diverse tabere în Italia sau preluarea de către familii catolice a copiilor pentru una sau două luni de „vacanţă” în schimbul trecerii de la credinţa ortodoxă la „credinţa” greco-catolică. Dacă nu putem să îi avem de partea noastră, atunci să îi dezbinăm! Aceasta a fost tehnica de dezbinare a familiei ortodoxe folosită de către catolicism, exact ca acum 400 de ani când au promis multe pentru lepădarea de ortodoxie şi trecerea la catolicism, pe lângă falsficarea de documente oficiale. Şi, în afară de bogăţii pământeşti nu au putut să le ofere nimic în plus. Şi a ieşit o struţo – cămilă care dăinuie şi dezbină până azi.

Nu doresc să minimalizez martiriul preoţilor greco-catolici din închisorile comuniste, dar nici nu pot să accept că ei au fost singurii preoţi care au suferit, uitând de marii duhovnici ortodocşi ori de cei care în timpul detenţiei au trecut, de bună-voie, fără presiuni sau ademeniri, la ortodoxie. Nu contest nici rolul elitei greco-catolice de-a lungul destinelor ţării, mai ales în Ardeal, dar, totuşi, să nu uităm, ortodocşii erau marginalizaţi şi le era îngrădit accesul la cultură şi la culturalizare, iar greco-catolicii, prin prisma faptului că aveau o altfel de deschidere prin biserica de care aparţineau, au fost susţinuţi în educaţie, un posibil motiv putând fi şi continuarea dezbinării acestui popor. Să nu uităm: marea schismă s-a produs în 1054, iar înfiinţarea greco-catolicismului a avut loc, în România, undeva în jurul anului 1700, prin înşelătorie, fals şi ameninţări la adresa ortodocşilor. Ce pot să mai spun? Cum zice englezul, „No comment”.

Din păcate sau din fericire (pentru unii) pedepsele cu privire la prozelitism au fost eliminate de către legiuitori din prevederile legale, tocmai pentru „apărarea drepturilor omului”. Şi totuşi, pe noi, cine ne apără de cohortele de „martori”?

Ar fi foarte multe de spus dar pe măsură ce scriu mă supăr din ce în ce mai tare pe naţia aceasta de ultra-toleranţi.

Doamne, vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni.

Semnează: Un simplu creştin ortodox, Vasile Mocan

Ajutor urgent pentru copiii din Valea Screzii

2011-12-15T19:15:00.003+02:00

După cum probabil ştiţi deja, un incendiu a făcut scrum cîteva clădiri ale adăpostului pentru copii la Valea Screzii – Prahova, păstorit de părintele Nicolae Tănase. Flăcările au izbucnit în apropierea dormitoarelor pentru cei mici şi au mistuit depozitul cu alimente, cantina, clubul şi o clădire in car...e se aflau acte, cărţi şi calculatoare.
Incendiul a fost provocat, se pare, de un scurt circuit. Construcţiile nu erau asigurate. În Valea Screzii sînt îngrijiţi 400 de copii. Acum, copiii au nevoie de alimente şi ajutor financiar pentru construirea unor noi clădiri administrative. Urgenţa sînt alimentele, aşa că toţi cei care puteţi da un ajutor nu ezitaţi: fie duceţi ce puteţi la Valea Screzii, fie donaţi un ban în conturile de mai jos!

Conturie unde se pot face donatii:
RON
Titular cont Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți
cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar 2511.A01.0.1184390.0211.ROL.1
BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN RO42 RNCB 0211 0118 4390 0001 Codul băncii 53940 Codul Swift RNCBROBU Numele băncii Banca Comercială Română Adresa băncii Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

EUR
Titular cont Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți
cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar 2511.A01.0.1184771.0211.EUR.3
BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN RO85 RNCB 0211 0118 4390 0003 Codul băncii 53940 Codul Swift RNCBROBU Numele băncii Banca Comercială Română Adresa băncii Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

USD
Titular cont Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți
cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar 2511.A01.0.1184771.0211.USD.2
BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN RO15 RNCB 0211 0118 4390 0002 Codul băncii 53940 Codul Swift RNCBROBU Numele băncii Banca Comercială Română Adresa băncii Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

CAD
Titular cont Asociatia Pro Vita pentru născuți și nenăscuți
cod fiscal 7250 977
Nr .cont bancar 2511.A01.0.1184771.0211.CAD.5
BCR Sucursala Vălenii de Munte
Cod IBAN RO31 RNCB 0211 0118 4390 0005 Codul băncii 53940 Codul Swift RNCBROBU Numele băncii Banca Comercială Română Adresa băncii Str. Berevoieşti nr. 6 – Vălenii de Munte, Prahova

Aderarea României la spațiul Schengen va institui o nouă „cortină de fier” pe Prut

2011-12-10T07:48:00.001+02:00

Noua Dreaptă ține să facă următoarele precizări în legătura cu organizarea Consiliului European de la Bruxelles din data de 8-9 decembrie:

1. Noua Dreaptă consideră că efectele unei eventuale aderări a României la spatiul Schengen, în speță abolirea frontierei cu Ungaria și securizarea “frontierei externe a Uniunii Europene” cu Republica Moldova, Ucraina și Serbia, unde trăiesc peste 4 milioane de români basarabeni, bucovineni și timoceni, contravine flagrant intereselor strategice ale Națiunii Române. In fapt, eventuala aderare a României la spaţiul Schengen ar institui o nouă „cortină de fier” pe Prut, aspect subliniat si de concluziile studiului “Impactul aderării viitoare a României la zona Schengen asupra Republicii Moldova”, realizat de Centrul Analitic Independent EXPERT-GRUP si prezentat in cadrul Comisiei de Politică Externă și Integrare Europeană a Parlamentului Republicii Moldova. Potrivit autorilor, odată cu aplicarea rigorilor prevăzute de Schengen este probabilă o diminuare drastică a numărului de vize acordate cetățenilor moldoveni de către autoritățile române. Acest fapt va conduce pe de o parte la sporirea atitudinilor negative față de statul român în spațiul public moldovenesc, iar pe de alta parte la renașterea interesului pentru spațiul Comunității Statelor Independente (CSI), perceput de românii basarabeni drept „mai accesibil”.

2. Noua Dreaptă consideră că o eventuală aderare a României la spaţiul Schengen ar avantaja doar Ungaria, care sprijină ferm și necondiționat aderarea României la acest acord tocmai pentru că eliminarea controalelor de la frontiera româno-maghiară ar conduce automat la libera circulație a celor 12 milioane de maghiari din Ungaria, România și Slovacia și ar fi un pas important catre ”unificarea națiunii maghiare din Bazinul Carpatic”, obiectiv declarat al actualei guvernări de la Budapesta.

3. Noua Dreaptă aminteste faptul că Marea Britanie și Irlanda, țări membre ale Uniunii Europene, au optat să nu implementeze acordul Schengen pe teritoriul lor, tocmai pentru a nu-și prejudicia Interesul Național. Iar Danemarca, membră a spatiului Schengen, a reintrodus controalele la frontierele sale. Actuala conducere a României pare însă hipnotizată și deloc deranjată de faptul că peste 10 milioane de unguri vor putea intra în România fără buletin, în timp ce românii din Basarabia vor fi supravegheați de peste 150 de camere cu vedere termică instalate de-a lungul Prutului!

4. Noua Dreaptă atrage din nou atenția că obiectivul nr. 1 al politicii externe a României ar trebui să fie unirea cu Republica Moldova și nu aderarea la un acord care sacrifică milioane de români basarabeni, bucovineni și timoceni, separați până mai ieri de Patria-Mamă prin grija Uniunii Sovietice, iar astăzi prin bunul plac al Uniunii Europene.

5. Noua Dreaptă avertizează totodată că eliminarea controalelor la frontiere ar crește riscurile pentru securitatea internă a României, lăsându-se cale liberă traficului de droguri, arme, ființe umane și imigrației ilegale, fenomene cu care deja se confruntă statele membre ale Tratatului de la Schengen.

6. Noua Dreaptă respectă și susține decizia Olandei de a se opune aderării României la spațiul Schengen în cadrul Consiliului European de la Bruxelles din data de 8-9 decembrie, salvându-ne astfel, împotriva voinței noastre, din capcana numită spațiul Schengen. Sperăm totodată ca Olanda să-și mențină votul negativ și la viitoarele reuniuni ale Consiliului European, până când românii vor hotărî că a sosit timpul să-și aleagă o clasă politică responsabilă, capabilă să slujească Interesul Național.

Preşedintele Noii Drepte,

Av. Tudor Ionescu

1 DECEMBRIE 1918 – 1 DECEMBRIE 2011

2011-11-30T14:21:00.008+02:00

Unirea Transilvaniei cu Romania a insemnat cel mai important pas facut de poporul nostru in realizarea statului national unitar roman. Jertfa sutelor de mii de soldati si civili, din timpul Primului Razboi Mondial, nu a fost in zadar, fiindca pamantul udat cu atata sange romanesc, a revenit poporului pe care l-a hranit la piept atatia ani. Participarea masiva a romanilor la Adunarea de la Alba Iulia a aratat setea pe care romanii, din fostul Imperiu Austro-Ungar, o aveau de tara-mama Romania.

Maramuresul a fost reprezentat cu cinste de catre reprezentantii sai cei mai de seama din care mentionam cativa: Gheorghe Pop de Basesti, Vasile Lucaciu, Vasile Chindris etc. Impreuna cu acestia au participat preoti, dascali, militari, tarani si oraseni din tot Maramuresul de dincoace si de dincolo de Tisa, care au fost desemnati membri ai Adunarii de la Alba Iulia. Acesti oameni au transmis un mesaj clar si raspicat: Maramuresul vrea unirea cu Romania! Nu pentru o zi, nu pentru o luna sau un an ci pentru totdeauna!

Inchei aceste mici si neinsemnate idei personale, cu un mic fragment, care din pacate in zilele noastre nu mai are valoare: “O necesitate istoricã - natiunea trebuie sa traiasca într-un stat national - s-a dovedit mai puternica decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenta, si, punând în miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca peste toate adversitatile sa dea viata aspiratiei sale: statul national.” (Florin Constantiniu - O istorie sincerã a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, 1997, p. 301-302)

Discriminarea la Români

2011-11-17T11:26:00.007+02:00

Am aflat cu stupoare că un anume „Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării” l-a amendat pe edilul Municipiului Baia Mare, domnul Cătălin Cherecheş, cu suma de 6000 de lei, pentru amplasarea şi construirea, (deţinând toate avizele şi autorizaţiile necesare) a „marelui zid ţigănesc” (oare cum ar suna „marele zid rromesc?”).

Facem abstracţie că membrii acestui CNCD rezolvă poliţe politice ale unuia sau altuia dintre partidele politice din România prin această amendă, aşa că nu vom pomeni componenţa CNCD care l-a amendat pe primar.

Cu toate acestea, fie şi doar pentru a-şi face campanie politică, actualul primar a făcut un lucru pe care alţii nu l-au făcut: a încercat să rezolve măcar două dintre problemele ţiganilor de pe strada Horea – mizeria şi accidentele (sau pseudo - accidentele) din zonă.

Să le luăm punctual:

Mizeria în zonă există nu pentru că merg vecinii să le arunce gunoaiele în curte, ci pentru că stimabilii cetăţeni de etnie rromă (ţigani) nu au bunul simţ să coboare (fie şi să „coboare de la parter”) etajele cu punga de gunoi şi să o arunce frumos la vreun tomberon, aşa că îşi aruncă mizeria (păcat că nu şi cea umană) direct de pe geam. Da asta nu ar fi fost nimic dacă, Primăria, pe banii contribuabililor, nu le-ar fi făcut curăţenie pentru ca, mai apoi, la foarte puţine zile, jegul să fie din nou prezent acolo de unde a fost transportat la groapa de gunoi. Deci, o măsură populistă. Dar populistă pentru unii, că, vorba ţiganului, „fraierii plăteşte” (adică oamenii de bun simţ), când noi plătim ca fraierii serviciile de salubrizare, apă-canal, alea alea. Să nu îmi spună mie cineva că „domnii” de pe Horea plătesc vreun ban pentru canalizare, că nu îl cred. Bine că pe Horea sunt „parabolece” (antene satelit de la furnizorii de TV prin satelit) şi câte două la un apartament, iar bani pentru plata abonamentelor există tot de la bugetul local / de stat prin diverse forme de ajutoare (prietenii ştiu de ce), dar pentru cele necesare traiului nu se găsesc bani. Aşa că, discriminarea există aici, dar nu este îndreptată împotriva rromilor (ţigani) ci a românilor bun-platnici, ăia care îşi „plăteşte” impozitele şi taxele datorate către toate bugetele (vă spun eu că sunt multe) şi din banii cărora le sunt satisfăcute locuitorilor de pe Horea toate nevoile.

Accidentele, de fapt pseudo - accidentele din zonă sunt provocate de puradeii şi de ţigănaşii mai tineri care se aruncă în faţa maşinilor pentru a fi accidentaţi iar mai apoi, sub presiunea ameninţărilor, să îi jecmănească pe cei care au avut ghinionul să treacă pe acolo cu maşinile. Domnilor poliţişti, locali sau subalterni ai IPJ Maramureş, ştiu că vă este greu să gestionaţi toate aceste probleme, nu pentru că nu ştiţi cum, ci pentru că, aşa ca şi Primarul Băii Mari, sunteţi legaţi de mâini când aţi dori să interveniţi în astfel de cazuri, tocmai „din cauza” sau „datorită” acestui „Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării” care vă caută şi în pruncie să vadă de nu sunteţi extremişti atunci când încercaţi să vă faceţi treaba. Cu toate acestea, dacă tot nu faceţi faţă avalanşei de probleme din această zonă, Horea, măcar faceţi publice (pe cât de public se poate) problemele din această zonă, nu de alta, da aşa lumea crede că noi, ăştia fraierii, suntem nebuni de ne legăm de comportamentul „stimabililor” vieţuitori de pe Horea. Şi lipsa de „publicitate” făcută pentru faptele antisociale ale acestor ...oameni este una dintre motivele pentru care acest CNCD ne acuză pe toţi că suntem discriminatori, când de fapt noi, românii, suntem cei discriminaţi. În plus faţă de „accidente”, pietrele în parbriz sau în tabla maşinilor, cartoanele, sticlele sparte şi cuiele de pe şosea, toate acestea reprezintă un „plus valoare” a infracţionalităţii în zonă.

În concluzie, necesitatea existenţei acestui gard de beton este imperativă pentru protecţia zonei, din ambele părţi: pentru protejarea „puradeilor” de eventualele accidente provocate din neatenţia lor sau din vina lor şi pentru protejarea participanţilor la trafic care pot fi puşi în situaţia de a accidenta copiii, ori de ce etnie ar fi. Nu de alta, dar un suflet rămâne un suflet, indiferent de culoarea pielii. Totodată, până în momentul în care acea zonă nu va fi igienizată cum se cuvine şi nu va fi păstrată curăţenia de locatari, acest zid nu va arunca (încă) o pată pe faţa oraşului din cauza mizeriei produsă de „cartierul Horea”. Iar despre discriminare... oare din ce direcţie există această discriminare? Nu cumva CNCD ne discriminează, legal, pe noi, românii???

Domnule Primar, pentru ce aţi făcut aveţi sprijinul nostru, inclusiv financiar. Şi dacă reînfiinţăm campania aia „daţi un leu pentru Ateneu” sub numele „daţi un leu pentru a amenda liniştea” (că de fapt ei au amendat curăţenia şi temporara linişte din zonă, nu pe dumneavoastră) şi tot nu dorim acest zid demolat. Poate, după ce adunăm banii pentru plata amenzii, cei 6000 de lei, mai rămân ceva bani şi de alte unu sau două ziduri.

Moş Ion

NOUA DREAPTĂ MARAMUREŞ ADUCE UN OMAGIU ARMATEI ROMÂNE ŞI MILITARILOR ROMÂNI CĂZUŢI LA DATORIE

2011-10-26T08:11:00.002+03:00

Moment simbolic în istoria poporului român, înscris in calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 Octombrie este Ziua Armatei Române, o zi de glorie si de cinstire pentru eroismul şi jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemanat faptele de arme cu soarta Neamului românesc, îndeplinindu-şi misiunea nobilă de a apăra unitatea natională şi integritatea teritorială a statului român. Noua Dreaptă Maramureş a comemorat la Monumentul Ostaşului Român, de la intrarea în Parcul Municipal din Baia Mare, această zi importantă din viaţa poporului român, prin depunerea unei coroane de flori de către o delegaţie restrânsă a organizaţiei.

La 25 octombrie 1944, glorioasa armată română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Prin lupte grele şi sângeroase şi fapte de eroism, armata română a reîntregit Transilvania străbună, leagănul naţiunii şi civilizatiei româneşti, din al cărui trup fusese răpită partea de nord-vest prin odiosul Dictat de la Viena. Acţiunile militare purtate de armata română in bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios, soldat pe pământul transilvan cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu, şi trupele Armatei I ale neînfricatului general Atanasiu au căzut vitejeşte în luptele sângeroase de la Sfantu Gheorghe, Targu Mures, Oarba de Mures, Paulis, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Carei, în total peste 50.000 de oameni (morţi şi răniţi).

Totodată, camarazii din cadrul Noii Drepte Maramureş au dorit să-şi exprime recunoştinţa veşnică şi respectul faţă de militarii români din diviziile 6 şi 7 infanterie, căzuţi pentru eliberarea nordului Transilvaniei în timpul campaniei din anul 1919.

Noua Dreaptă Maramureş şi-a îndeplinit această datorie de onoare cu convingerea că jertfa eroilor Neamului stă la temelia unui viitor mai bun pentru ţara noastră, viitor pentru edificarea căruia noi vom acţiona în continuare. Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Biroul de presă al Noii Drepte Maramureş

NOUA DREAPTĂ a comemorat victimele masacrului de la Moisei, din 14 octombrie 1944

2011-10-15T22:05:00.001+03:00

Vineri, 14 octombrie 2011, filialele Noii Drepte din Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Cluj-Napoca au comemorat, în cadrul unei manifestări organizată la Baia Mare de către Asociaţia „ Eternul Maramureş”, împlinirea a 67 de ani de la martiriul românilor ucişi fără vreo vină de către horthyşti, la Moisei, spre finalul celui de-al doilea război mondial.

Membrii şi simpatizanţii Noii Drepte au participat la sfânta slujbă de pomenire a sufletelor martirilor, oficiată de un sobor de nouă preoţi ortodocşi, după care au străbătut în marş, cu făclii şi candele aprinse, zona centrală a municipiului Baia Mare până la monumentul Ostaşului Român din Parcul Municipal, unde a fost depusă o coroană de flori, s-a păstrat un moment de reculegere şi a fost rostită o scurtă şi emoţionantă alocuţiune în amintirea celor ucişi atunci, pomenindu-se numele fiecăruia dintre aceştia.

Se cuvine să evocăm în câteva cuvinte tragedia petrecută în acel ultim an întunecat de criminală ocupaţie horthystă, ocupaţie soldată cu zeci de mii de victime nevinovate din rândul românilor din Transilvania de Nord.

Grupul celor asasinaţi la Moisei era compus din ţărani simpli, toţi acuzaţi de „trădare” faţă de Ungaria lui Horthy. Erau în realitate patrioţi români sau simpatizanţi ai acestora, câţiva ţărani care refuzaseră să-şi dea vitele ocupanţilor, marea majoritate dezertaseră din detaşamentele de muncă forţată ale armatei ungare, sau pur şi simplu erau oameni bănuiţi a fi ostili regimului horthyst ungar. Nu a existat nicio anchetă serioasă, nu a fost efectuată nicio judecată şi nu s-a pronunţat nicio condamnare legală contra lor, nicio acuzaţie la adresa lor nu a fost dovedită şi nu a putut fi dovedită. Dar uciderea lor înfiorătoare a fost premeditată şi planificată atent, după cum rezultă din cercetări, mărturii şi documente.

Aceşti oameni ţinuţi în condiţii mizerabile într-un lagăr de detenţie din Vişeu de Sus au fost duşi în două case izolate, pustii, din extremitatea vestică a comunei Moisei. Foarte slăbiţi de tratamentul inuman la care fuseseră supuşi până atunci, au fost măcelariţi acolo cu focuri de armă de horthyştii criminali, înfruntîndu-şi toţi soarta cu bărbăţie şi demnitate. Unul dintre cei doi supravieţuitori, Vasile Petean, relatează în cuvinte simple şi cutremurătoare cum le-a comunicat celorlalţi „ sentinţa” de condamnare la moarte precum şi scena masacrului :

„ Uite, mă, oameni buni, o zis domnu’ ( jandarmul ungar-n.n.) ....că să ne culcăm cu faţa în jos la pământ că ne puşcă pe toţi de ce am dezertat din armata ungurească.

Ne-am făcut cruce -Doamne, iartă-mi sufletul şi să trec cât mai repede. Ne-am culcat cît e casa roată. S-a apucat de mitraliat cu arme automate pe uşă şi pe ferestrele cele două. Pe unii i-au împuşcat in cap, pe alţii în piept, picioare, inimă, care cum. Eu am fost împuşcat in cap în partea dreaptă, deasupra urechii şi în umărul drept .După aceea toţi au zăcut la pământ, fără să se vaiete sau să ţipe.”

Menţionăm, în cele din urmă, că acţiunea noastră de comemorare nu a vizat stârnirea urii sau a resentimentelor faţă de minoritatea maghiară. Nemernici şi criminali au fost şi, din nefericire, mai sunt încă în rândurile tuturor popoarelor, fără excepţie. Noi am avut două scopuri principale : să facem un gest absolut necesar, de firească şi pioasă aducere aminte şi de reculegere în faţa dramei acelor bieţi ţărani nevinovaţi, neajutoraţi, victimele barbariei ocupantului ungar şi războiului, iar, pe de altă parte, să ne exprimăm voinţa noastră fermă, neclintită, ca asemenea orori să nu se mai repete niciodată ! Pentru asta vom acţiona neabătut, până la ultima noastră fărâmă de viaţă şi energie.

Biroul de presă al Noii Drepte Maramureş

AMINTIREA EROULUI LOCAL MARAMUREŞEAN PINTEA VITEAZU, ONORATĂ DE NOUA DREAPTĂ MARAMUREŞ

2011-10-03T17:38:00.001+03:00

La fel ca în fiecare an, la sfârşitul lunii septembrie a.c. Noua Dreaptă filiala Maramureş a cinstit printr-o ceremonie de comemorare amintirea şi personalitatea unuia dintre cei mai renumiţi şi mai îndrăgiţi eroi populari din nordul Ardealului : haiducul Pintea Viteazul ( 1670-1703).

În tradiţia folclorică maramureşeană şi în memoria colectivă a românilor, viaţa şi lupta haiducului Pintea se identifică cu eforturile ardelenilor de obţinere a emancipării sociale, în contextul în care asuprirea feudală ( în planul vieţii sociale) era dublată de profunde injustiţii, grave nedreptăţi, sub aspectul convieţuirii etnice, căci românii erau consideraţi „ naţiune tolerată” în propria lor ţară, de către reprezentanţii claselor privilegiate ale maghiarilor, saşilor şi secuilor. De menţionat că sub conducerea acestui brav oştean român provenit din mica nobilime transilvăneană au luptat cu speranţa într-o soartă mai bună atât români, cât şi ardeleni de alte naţionalităţi, inclusiv maghiari, uniţi într-un mod lăudabil în scopul nimicirii abuzurilor şi împilării săvârşite de marii nobili, încercând în acelaşi timp să rupă lanţurile ocupaţiei habsburgice.

Având în vedere cele de mai sus, această acţiune a noastră am dorit să reprezinte, pe lângă un omagiu adus memoriei lui Pintea Viteazul, şi un îndemn adresat compatrioţilor nostri, indiferent de naţionalitatea lor, de a ieşi din letargie şi nepăsare şi de a sprijini pe cât le stă în puteri strădaniile noastre, ale acestui grup de tineri reuniţi în mişcarea NOUA DREAPTĂ, de a schimba radical,în bine, situaţia aproape dezastruoasă în care se găseşte azi societatea românească. Implicarea într-un proiect viabil, generos, de regenerare spirituală şi morală a României asemeni celui demarat de noi poate constitui, în vremurile de astăzi, o veritabilă faptă de curaj şi bună conduită civică. Pentru cei dornici să se implice în lupta noastră, datele de contact le gasiti aici: http://www.nouadreapta.org/contact.php?judet=28

În noua stagiune a teatrului de „stat maghiar” - IREDENTISM, ANTISEMITISM ŞI DISCRIMINARE LA VEDERE

2011-09-19T18:29:00.002+03:00

Toamna, teatrele îşi deschid noua stagiune: aceiaşi regizori, aceiaşi actori, aceleaşi scene, acelaşi repertoriu, înviorat de eventuale premiere. Furând puţin startul, toamna se deschide şi noua stagiune itinerantă a iredentismului maghiar: aceeaşi regizori, aceeaşi actori, aceleaşi scene, acelaşi repertoriu, dar fără vreo premieră. Căci se reia aceeaşi piesă – Trianon – un one-man show, avându-l ca protagonist de scenă pe istoricul literar, Tompó László. Dacă în 2010 spectacolul a fost prezentat în Baia Mare în 6 septembrie, anul acesta reprezentaţia a avut loc în 8 septembrie. Scena? Evident aceeaşi: Casa Teleki.

A diferit puţin publicul - mai puţin de 30 de persoane, incluzând invitatul, tehnicianul video, oamenii casei, şi presa -, alcătuit din elevi de la Liceul Nemeth Laszlo şi din persoane vârstnice. Predominau pensionari, care purtau cu demnitate haine din perioada în care veniturile nu le fuseseră diminuate şi cu sprijinul decisiv al UDMR. Ca să nu se dea interpretări politice, s-a făcut precizarea că acţiunea e organizată de “Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate" (HVIM). De altfel, au lipsit personalităţile politice de etnie maghiară. Cel mai cunoscut „spectator” a fost Iosif Szaniszlo, fost viceprimar UDMR în perioada 1996-2000, dar care a cam dispărut din politică şi administraţie din 2000, după o gafă publică referitoare la armata română. Programat pentru ora 18.00, „spectacolul” a început cu mai bine de 10 minute întârziere (contrazicând punctualitatea maghiară), dar nu din cauza „actorilor”, ci a publicului, care s-a lăsat aşteptat. În schimb, aşteptările de la protagonistul serii nu au fost înşelate. Acesta şi-a susţinut cu entuziasm rolul: vreme de cca 90 de minute a citit un teanc de hârtii. Metodic, organizat: din dreapta lua foile ce urmau a fi citite, iar în stânga le punea pe cele deja parcurse. Exact ca în piesa lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”, montată la Teatrul Bulandra de regizorul Liviu Ciulei. Atâta doar că Tompó László nu scuipa în degete când lua o nouă filă. Asemănarea cu scena caragialeană mergea mai departe: de la aplombul vorbitorului, la elementele de oratorie - gesturi, intonaţie, pauze de efect, pasaje redate cu înflăcărare, la întrebări retorice (cu răspunsul unic – aţi ghicit - Ungaria Mare!), până la recursul istoric de la 1868 (pentru a ajunge la Trianon 1920, cum era proiectat static pe perete)! Dar diferea reacţia spectatorilor: nu aplaudau, nu se entuziasmau, rămâneau cuminţi, respectuoşi, reci. Păreau indiferenţi la ipoteza reînfiinţării Partium-ului, acel culoar care să-i lege de ţară a cărei limbă o vorbesc, dar care tocmai a anunţat că riscă falimentul. De altfel, nimeni din asistenţă băimăreană nu părea a fi un diseminator eficient al mesajelor iredentiste. Astfel că impresia a fost aceea de punctare a unei acţiuni, de justificare a banilor pe care îi primesc fundaţiile sprijinite de maghiari: mărunţiş pentru gazde, bancnote grase pentru invitat. Bani aruncaţi pe fereastră, dacă e să ne luăm după ce s-a întâmplat în Baia Mare în 08.09.2011. Dar, peste toate, un lucru evident: iredentismul maghiar ai zice că moare, dar nu se predă. Iar autorităţile române ai zice că mor la datorie, dar nu le pasă.

Antisemitism şi discriminare, adică iz penal

Tompó László e un tânăr istoric literar, ca atare argumentele cu care combate Tratatul de la Trianon sunt preponderent citate din literatura de ficţiune şi mizează pe entuziasm, nu pe adevăruri ştiinţifice. Mă şi gândesc la varianta de peste 10 ani a lui Tompó László, un alt tânăr istoric literar bine finanţat, care să aducă argumente din „literatura” de pe internet, postată tot de partizanii Ungariei Mari. Necazul e că Tompó László şi fundaţia care îl plăteşte îl iubesc pe Horthy şi au necaz nu doar pe Trianon, ci şi pe romi dar, mai ales, pe evrei ( pe care îi consideră „adevăraţii duşmani”, inclusiv ai românilor). Adică antisemitism şi discriminare pe faţă, în pofida protestelor pe care le-au făcut publice, anul trecut, Institutul “Elie Wiesel”, precum şi Reţeaua Naţională a Tinerilor Romi, Organizaţia Policy Center for Roma and Minorities şi Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună”. Reacţiile au apărut după prestaţia lui Tompó László, după „turneul trianonic” din septembrie 2010. Institutul “Elie Wiesel”considera manifestarea ca fiind ilegală, deoarece „simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum şi promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra omenirii sunt interzise prin lege” şi s-a arătat consternat de comemorarea lui Miklos Horthy. Organizaţiile romilor a cerut ca autorităţile să analizeze legalitatea organizării în spaţiul public a manifestărilor extremiste de către organizaţia “Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate" (HVIM) şi scoaterea acesteia în afara legii. După cum au decurs lucrurile şi în „stagiunea” din acest an, protestele au fost zadarnice, autorităţile statului român considerând că în materie de discriminare că e mai periculos Ilie Năstase decât HVIM şi Tompó László. Dacă e să parafrazăm o reclamă depăşită – la propriu şi la figurat – se poate spune : „Dormi liniştit, HVIM îi lucrează pe români”! Şi, la fel ca în cazul FNI, dorm şi autorităţile statului român. De unde şi actualitatea imnului naţional: „Deşteaptă-te, române!”

Sursa: http://izpenal.ro

Opisul morţii – biografia ministrului de succes

2011-08-25T08:51:00.003+03:00

Exact la un an de la moartea bebeluşilor în prăpădul de la maternitatea Giuleşti, exact în ziua în care părinţii acelor îngeri, pârjoliţi de un sistem indiferent şi un factor uman incoştient, nu au fost lăsaţi să pună măcar un însemn comemorativ pe zidurile clădirii care le-a adus nenorocirea în suflete, schimbându-le brusc şi brutal destinul de părinţi, într-o batjocură şi o sfidare pe care, da!, trebuie să le considerăm exact aşa cum sunt, batjocură şi sfidare, nu să le căutăm explicaţii în presupuse „concidenţe”, monstruosa coaliţie de la putere a promovat un personaj care are, nu pe conştiinţă, căci ar fi prea mult spus, ci undeva în trecutul indiferenţei sale, o listă a morţii şi mai cutremurătoare. 20 de bebeluşi morţi la maternitatea din Oradea din cauza unor infecţii intraspitaliceşti. O sfidare în care demisia fostului ministru nu poate fi privită doar ca o simplă coincidenţă, premierul şi locatarul de la Cotroceni numind cu bună ştiinţă în fruntea Sănătăţii un personaj demis la acea vreme pentru grave neglijenţe şi care, astăzi, „recuperează”, privind poate chiar ironic spre aceia care l-au debarcat cândva şi care ajung acum la mâna sa.

Prin numirea noului ministru al Sănătăţii, nu doar UDMR, ci şi principlul partid de guvernământ transmit un mesaj cât se poate de clar românilor: „Nu ne pasă câtuşi de puţin de voi!”. Căci este evident, monstruozităţii care ne scufundă în cei mai negri ani trăiţi vreodată de naţiunea română, nu îi pasă că oamenii sunt conduşi de incompetenţi, nu îi pasă că sub miniştri săi, tot mai dubioşi ca formare şi intelect, oamenii de rând mor cu zilele în spitalele tot mai infecte. Puterea are nevoie de oricare dintre celelalte bogăţii ale ţării, dar nu de resursa umană. Căreia îi nimiceşte cu o înverşunare patologică nivelul de trai, aruncând-o dincolo de linia subzistenţei, căreia îi risipeşte cu o plăcere bolnăvicioasă ultimele crâmpeie de speranţă.

Desigur, de ar fi să ţinem seama de ilogica acestei guvernări, dacă mâine acest nou ministru al Sanatăţii şi-ar da carecumva demisia, următorul numit ar trebui să aibă „la activ” un opis al morţilor şi mai convingător. Pentru că acesta este mersul guvernului actual. Din ce în ce mai mulţi incompetenţi, din ce în ce mai mulţi miniştri superficiali, din ce în ce mai multe nume care să aibă în spate suficiente victime pentru a merita să conducă această ţară.

Pentru Emil Boc, moartea celor 20 de bebeluşi la Oradea sub mandatul de director al aceluia a cărui nominalizare din partea UDMR a acceptat-o, nu constituie decât „un eveniment neplăcut şi nedorit”. Şi care nu-l putea împiedica să-l numească pe acesta ministru al Sănătăţii, dând astfel satisfacţie maghiarimii politice. Care vede cum, rând pe rând, instituţiile Statului Român sunt dezmembrate.

Şi, de fapt, ce s-a schimbat în Sănătate? Nimic, absolut nimic… Maghiarimea politică nu a obţinut nici măcar controlul real al Casei de sănătate, trecerea acesteia „în coordonarea” Ministerului fiind de fapt, din punct de vedere juridic, egală cu zero. Nu s-a obţinut controlul politic al instituţiei de casă a PDL-ului, şi cu atât mai puţin al fluxurilor financiare specifice, aceasta rămânând pe mai departe ordonator principal de credite. Adică, păstrând în continuare nestingherită partea tainului. Şi cum nici bugetul Sănătăţii nu a a fost suplimentat, nici măcar cu 0,1 la sută, nici oamenii de rând nu au avut ceva de câştigat. Poate doar maghiarimea politică să fi trăit satisfacaţia unei noi împunsături de batjocură la adresa românilor.

Cezar A. Mihalache

Sursa: http://www.ziarulnatiunea.ro

DESTIN CATEDRALIC

2011-07-04T11:22:00.005+03:00

Ziarul "CHEMAREA VREMII" Director: Prof. Ion Sân-Giorgiul Sef Redactor: D. I. Cucu. Anul XIV, Seria II, Nr. 24, Joi 14 Noembrie 1940

Generatia mea a cunoscut prigoana, temnita şi moartea, dar n'a încetat niciun moment să creadă cu tot sufletul ei curat in biruintă. In mijlocul unei istorii oarbe, alături de nişte conducători legati la ochi, această generatie entuziastă şi martiră, a ars ca o nouă Ioana d'Arc, pe rugul celor mai pure, celor mai definitive şi mai eroice hotărâri. O Românie nesigură, rătăcitoare şi bolnavă, o Românie înstrăinată între propriile ei hotare, îşi aştepta mântuirea, tânjia după o înviere care intârzia să se arate.

Pentru răscumpărarea şi purificarea acestei Românii, pentru îndrumarea ei spre eternitate, spre triumful definitiv în veacuri, generatia asta n'a precupetit nimic, a încercat şi a îndurat totul. Pentru reabilitarea şi gloria ei i s'a părut că nici o luptă si nicio jertfă nu este îndestulătoore.

In timp ce profesorii improvizati ai acestei generatii se căzneau să ridice mici bisericute personale, umbroase şi străine, altii visau o Românie superbă, înaltă şi puternică, o Românie nemuritoare ca o catedrală. In timp ce aceşti impostori se gândeau numai la fericirea lor proprie, această generatie propovăduia o spiritualitate românească largă, cuprinzătoare, o bogată revărsare de suflet şi de faptă natională în universalitate. Nu restrângere şi resemnare minoră într'o istorie imperfectă si găunoasă, ci rivalizare directă cu fruntea încununată a marilor destine epocale. In locul unor atitudini vechi şi îmbătrânite, defensive şi fricoase, această admirabil de contimporană generatie propovăduia ofensiva, imperialismul şi initiativa. In locul comoditătii şi digestiei de fiecare zi, ea se silea să clădească o Românie monumentală nobilă şi castelană, să facă adevărată istorie românească, iar nu demagogie politică interesată.

In sufletul acestei generatii a fost totdeauna prezentă drama amară a acestei Românii săpată de străinism şi mâncată până în măruntaie de carii necinstei şi ai trădării. In inima ei sfâşiată s'a adunat toată durerea, tot clocotul unui neam care-si aştepta cu atâta sete şi cu atâta nerăbdare isbăvirea, istoria. Şi din rugăciunile pe care le rostea în fiecare zi în fata cerului, din jurămintele ei drepte şi dârze, ca mucenicia lui Horia, se înălta spre Dumnezeu zi de zi, tot mai evidentă, tot mai hotărîtă, imaginea unei imense catedrale româneşti, conturul în eternitate al unei Românii curate, energice şi cinstite.

Pentru această Românie împlinită, pentru realizarea acestui domnesc destin catedralic, nimic nu i s'a părut prea mult, nici-o luptă prea aspră şi nici-o hotărîre prea definitivă, prea cruntă. Era o istorie de culmi si de azururi, care-şi primea şi-şi răsplătea muritorii.

Cât de mult se aseamănă destinul generatiei mele cu destinul Meşterului Manole. După cum în nemuritoarea legendă, edificiul unei biserici mărete este mormântul unei dragoste şi al unei fericiri pământene, tot aşa, generatia asta şi-a îngropat sub zidurile imensei catedrale româneşti, o tinerete sbuciumată şi incendiată de prea mult idealism, tot aşa, ea a înăbuşit în piatră toate pornirile şi bucuriile sale omeneşti, având totdeauna înaintea ochilor imaginea viitoarei mânăstiri. Legenda Meşterului Manole nu cuprinde numai simbolul artei desăvârşite, ci ea este însuşi simbolul acestei Românii sbuciumate, este quintesenta destinului nostru românesc. Cât de frumos şi cât de bine rezumă această legendă istoria biruintei şi marşului legionar, la baza cărora este aşezată cea mai desinteresată şi mai totală jertfă din câte cunoaşte istoria noastră politică şi spirituală. Mişcarea legionară n'a fost niciodată o mişcare politică oarecare, ci ea a pornit dintr'o teribilă ardere interioară, dintr'o nepotolită sete de istorie, de împlinire, de justificare în veacuri şi de aceea ea a trebuit să accepte si să propovăduiasca jertfa ca o primă si admirabilă necesitate. De aceea, ea n'a precupetit nimic, a îndurat totul cu bucurie, a suferit răstignirea fără şovăire, ştiind cu sigurantă că după trei zile va veni învierea.

Catedrala aceasta a spiritului românesc, această impunătoare si sfântă biserică natională nu era încă desăvârsită. Suntem în momentul când zidul a cuprins în întregime trupul iubitei simbolice, am ascultat cu tărie plânsul şi rugămintile ei omenesti, iar acum o imensă uşurare ne-a cuprins ca am putut îndura jertfa. Clădirea mânăstirei începe însă abia acum. Noua Românie, puternică şi legionară, se înaltă sub ochii noştri. Am acceptat şi am indurat jertfa; opera trebue să fie cu atât mai măreată, mai nemuritoare. Este ceea ce se face, ceeace a început să se facă de câteva luni încoace. Când mânâstirea va fi gata, destinul catedralic al acestei generatii va fi împlinit şi atunci poate, ne vom putea face si noi aripi de şindrilă pentra a intra în moarte.

Ion ŞIUGARIU

"Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate"???

2011-05-29T20:39:00.008+03:00

Am pus mâna, din greşeală, pe o broşură vădit antiromânească, editată la tipografia "Surorilor Lauretane" din Baia Mare, broşură scrisă de un "neamţo-ungur", Heinrich Ferencz, în memoria unui preot "neamţo-ungur" (de fapt şvab maghiarizat).

Este vorba de Scheffler Janos - episcop romano-catolic, considerat martir.

Cu tot respectul cuvenit preoţilor creştini (de orice confesiune) care au suferit în închisorile comuniste, această broşură nu numai că întinează memoria acestora, ba, mai mult, această broşură nu face cinste tagmei preoţeşti sau credinţei pe care o servesc.

În afară de faptul că se face apologia suferinţei preoţilor romani-catolici, ca şi când catolicismul a fost singura religie oprimată în timpul comuniştilor, scriitorul sau cei care au întocmit această broşură fac tot ce este posibil să submineze naţiunea română.

"După semnarea dictatului de la Trianon multe s-au schimbat în Ardeal. Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale maghiare şi germane au început să fie discriminate".

Sau"Maghiarii şi nemţii din Ardeal şi din Banat nu vorbeau româneşte, pentru că acest teritoriu nu a aparţinut niciodată de România. Deci însuşirea peste noapte a limbii române era imposibilă... În localitatea Gherăieşti s-a întâlnit pentru prima oară cu populaţia de ceangăi. Vorbind cu ei a observat că ei folosesc foarte multe cuvinte româneşti".

"Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a adus o schimbare. Situaţia politică s-a schimbat, Ardealul de Nord revine Ungariei..."

"... le cerea preoţilor diecezei sale din Maramureş să înveţe limba română pentru că altfel nu se vor putea descurca pe viitor în pastoraţie".

"Majoritatea şvabilor din zona Careiului sau din România (în proporţie de 70%) se considerau unguri." (la ce muncă se ducea pentru maghiarizarea populaţiei, nici nu e de mirare - n.n.)

"După destrămarea Imperiului Austro-Ungar marile puteri au trecut la împărţirea teritoriului Ungariei milenare şi a Germaniei învinse. Ungaria şi-a pierdut 70% din teritoriul său. A pierdut şi Ardealul, unde Ungurii şi saşii erau mai mulţi ca trei milioane. Zona Sătmarului şi Careiului a fost colonizată."

"Mulţi unguri de religie romano-catolică din zona Satu-Mare au fost duşi în lagăre de concentrare... Duşmanul numărul unu al comunismului era Biserica catolică."

"(deţinuţii) Erau dezbrăcaţi la pielea goală şi ţinuţi pe cimentul umed din curte, desculţi pe pământul îngheţat, sub cerul liber" - se vede că în închisorile comuniste s-a preluat din obiceiurile de tortură împotriva românilor ortodocşi din timpul ocupaţiei hortyste din Ardeal şi Maramureş, după 30 august 1940.

Una dintre acuzaţiile pentru care a fost persecutat Sheffler Janos este aceea că a tolerat în anturajul său preoţi romano-catolici care spionau pentru Ungaria (?!?).

În zilele noastre, aşa-zişii preoţi spionează pe faţă pentru Ungaria şi, în loc să fie expulzaţi, sunt lăsaţi să conducă ţara şi să facă ce vor din ea (vezi Laszlo Tokes).

Întotdeauna am ştiut că parte din biserici (mai ales cele din vest) sunt folosite ca mijloc de opresiune şi manipulare a maselor, dar să publici în România, Maramureş, Baia Mare, într-un oraş românesc, o astfel de broşură care să nege, în preajma manifestărilor cu prilejul Tratatului de la Trianon (4 iunie) însăşi naţiunea română şi teritorii româneşti, nu m-aş fi aşteptat.

Oare pe când se vor sesiza organele care ar trebui să apere statul naţional unitar român împotriva acestui fel de manifeste antiromâneşti?

Mesajul testamentar al Mariei Iordache (Maica Mihaela de la Vladimireşti)

2011-05-29T12:53:00.003+03:00

Scris de Maica Mihaela Iordache

Vor veni mulţi şi vă vor sili să recunoaşteţi că Mişcarea [Legionară] a urmat un drum greşit şi că rostul luptei ei n-a fost decât o rătăcire. Tuturor acestora le veţi răspunde răspicat: legionarii nu au greşit în principiu. Ei au vrut să scoată neamul românesc din fundul unei adânci prăpastii de întuneric, dezmăţ şi necredinţă. Au aprins o făclie şi au ştiut să-şi ţină ochii aţintiţi spre ea.

Dacă am greşit că am scos sabia, atunci când vrăjmăşiile ne copleşeau din toate părţile, am şi primit cu seninătate să ne plecăm capul sub ea. Vieţile curmate – ale noastre şi ale vrăjmaşilor noştri – vor sta în cumpănă în faţa lui Dumnezeu. Nimeni nu are dreptul să frângă vieţi omeneşti. Noi n-am dorit să ucidem, ci să ne apărăm de cei ce ne-au ucis cu sutele. Astăzi, ridicaţi pe jertfele martirilor noştri, continuăm să năzuim spre cărarea cea dreaptă şi suntem siguri de lumină. Călăuzele noastre dintru început continuă să ne îndrume de dincolo de mormânt. Am vorbit despre Hristos şi am mers – în parte, după puteri – pe urmele Lui. Acum suntem total ai lui Hristos, vieţuind întru El. Drumul acesta înseamnă dragoste şi numai dragoste. Toate celelalte să le lăsăm în seama lui Dumnezeu, iar grija noastră să fie una singură: aceea de a cunoaşte voia Lui şi de a o împlini întocmai, chiar cu preţul vieţilor noastre.

(Reprodus aici din revista Puncte cardinale,anul II, nr. 11/23, noiembrie 1992, p. 3; transmis oral şi atestat de mai multe camarade de suferinţă din temniţa Ciucului, textul cunoaşte mici variaţii de la o sursă la alta)

Drumu’ lu’ Pintea Viteazu’

2011-05-01T17:47:00.001+03:00

Puţină istorie sau legendă:

Grigore Pintea, cunoscut ca şi Pintea Haiducul, s-a născut în jurul anilor 1660 – 1670 (nu se ştie exact) în satul Măgoaja, comuna Chiuieşti, judeţul Cluj. În timpul tinereţii ajunge în satul Budeşti din Maramureş unde este luat de slugă de către un boier local numit Raitos. Cu timpul devine nemulţumit de condiţiile de viaţă şi fuge în codri cu gândul să devină haiduc. Prima menţiune documentară a acţiunilor lui Pintea datează din anul 1694 când acesta se află în preajma oraşului Baia Sprie. Cetele lui de haiduci sporesc repede, astfel în anul 1700 avea sub conducere 3 cete de haiduci, ceata principală în care era şi el cuprindea 120 de oameni. Una dintre cea mai mare acţiune întreprinsă de Pintea şi cetele lui este descrisă de judele din Baia Sprie şi predată omologului său din Baia Mare, în care îi face cunoscut că cetele lui Pintea au atacat castelul din Rona şi au omorât 250 de soldaţi, prădând castelul de bunuri şi de cei 150 de cai care erau in curtea castelului. În anul 1703 Pintea se alătură răscoalei antihabsburgice şi pe 13 august în acelaşi an asediază oraşul Baia Mare, obligând autorităţile să se supună. În timpul luptelor din august 1703, Pintea este ucis mişeleşte de la distanţă de un glonţ tras de Dessi Istvan, proconsul în magistratura oraşului. Procesul verbal care certifică moartea lui Pintea, arată ura autorităţilor faţă de el pentru acţiunile întreprinse, fiind numit “hoţ înveterat”. Legenda spune că trupul lui a fost luat de haiduci şi dus în codri muntelui Gutâi şi înmormântat acolo.

În zilele noastre…

Prin anii ’90, un tânăr de numai 14 ani, Georgiu Augustin pe numele lui, de loc din sat Măgoaja, comuna Chiuieşti, la cerinţa d-lui Gavril Vaida, directorul Căminului Cultural din comună, a sculptat, în piatră, soclul şi bustul lui Pintea Viteazu’. Bustul, cioplit „naiv” de către puştanul (pe atunci) Augustin, se află şi azi în faţa Căminului cultural din sat, lăsat în paragină de primari care vin şi pleacă şi nu prea le pasă de ce lasă în urmă.

Acum, la peste douăzeci de ani de la cioplirea bustului, acelaşi inimos măgojan, Augustin Georgiu, s-a gândit să refacă drumul lui Pintea din satul natal şi până pe Gutin, la locul unde se presupune că este înmormântat Pintea, „presărând” în diverse locuri, de-a lungul drumului, statui cioplite în piatră şi / sau în marmură. În cazul în care s-ar afla cineva care să doneze vreo douăzeci de blocuri de piatră, vara aceasta s-ar face în regim de urgenţă o tabără de sculptură şi până în toamnă drumu’ lu’ Pintea ar trebui să fie gata, cu sculpturile la locul lor. Piatră sau bani pentru piatră, cam de astea ar fi nevoie pentru realizarea visului unui om care respectă istoria şi tradiţiile neamului. Dar, cum Augustin spunea că „îşi bagă dracu’ coada şi nu poate realiza proiectul”, eu îi spun că Dumnezeu ne încearcă, astfel încât finalitatea să fie una de excepţie, în care s-a pus suflet şi credinţă; nu cred că nu se vor găsi oameni care gândesc şi cu sufletul, nu doar prin prisma banilor, aşa că noi avem credinţa că acest proiect va putea fi finalizat cu succes.

Doamne-ajută.

Sursa: www.eternulmaramures.ro

"Pe Cseke si Hunor ii doare-n pusta ma-sii de Emil Cioran"

2011-04-10T18:07:00.004+03:00

Uite unde am ajuns cu tradarea asta de neam a PDL, care se caciuleste la UDMR sa le dea voturile in Parlament. Dupa ce autonomia teritoriala e ca si facuta odata cu promovarea euroregiunilor, basca legea aia vanduta de pedelisti prin "aprobare tacita", acum ungurii de la putere au ajuns sa-si bata joc de noi.

Kelemen Hunor a considerat el ca nu e nevoie de manuscrisele lui Emil Cioran. Ministrul ungur al Culturii romane (asa ceva nu s-a vazut niciunde pe planeta, rad si bosimanii de noi) n-a gasit de cuviinta sa participam la licitatia pentru cumpararea pretioaselor documente ale marelui filosof, intr-o licitatie de la Paris. Hunor bácsi e mult mai preocupat de chestiunile cu care se confrunta garda maghiara in Tinutul Secuiesc decat de i-a trecut lui Cioran prin cap.
Cand scriam cu o saptamana in urma ca UDMR a inceput pogromul impotriva romanilor, odata cu desfiintarea spitalelor, nu credeam ca o sa iasa cu morti si cu raniti. Attlila Cseke, alt monstru al iredentismului a trecut la fapte sa aplice planul de exterminare in masa a romanilor, o natie imbatranita si bolnava, numai buna de un genocid. Uite ca incepem sa ne numaram mortii, iar astia de la PDL stau si se uita, cu aceeasi frica de voturile din Parlament.
Daca nu e suficient, mai e si Laszlo Borbely, de la Mediu si Paduri. El deja lucreaza in taina, ungurii ne cumpara Ardelaul cu bucata, cu terenurile si cu padurile. Asta in vreme ce pe romani ii arde cu taxa auto si le da pe la nas cu programul Rabla. Era sa zic pogromul Rabla. Cam tot aia! Mai e un ungur la Educatie, mana dreapta a lui Funeriu, cel ce e grangure peste tineret si sport. Mai e un baiat de asta pe la Economie, altul joaca tare la Finante. Nu pot sa nu observ ca peste tot pe unde e un scandal in tara asta e si mana unui udemerist pe acolo. Bine, mai e si mana lui Tudy...
De cand a disparut Marko Bela de la conducere, parca i-a apucat strechea. Omul era mai echilibrat, mai avea si cultura, se gandea totusi si la tara in carea a crescut, il mai citise si pe Eminescu nu numai pe Petrofi Sandor. Dar de cand au venit "lupii tineri", astia n-au nici mama, n-au nici tata. Maghiarii din Romania sunt indemnati in bloc sa devina si cetateni ai Ungariei,ministere cheie sunt preluate de unguri, romanii mor deja. ce mai trebuie?!
Boc se face in continuare ca nu pricepe. Iar Basescu, ce sa mai vorbim, el s-a dus cu cateva luni in urma in Tinutul Secuiesc cu translator dupa el sa dea mana cu Laszlo Tokes, care l-a tinut ca prostul in ploaie. Asta in loc sa-i zica, de la obraz: "Ia, mai du-te, ba, in pusta ma-tii!"
Sursa: Bogdan Comaroni

Fraţi români

2011-04-10T08:24:00.001+03:00

Fraţi români, e timpul să punem la bătaie mintea, braţele, sufletele, conştiinţele, chiar şi vieţile noastre – dacă situaţia o cere – pentru salvarea României!

Celor care îşi oferă doar posterioarele (nu la bătaie, ci unii altora), le transmitem toată compasiunea noastră pentru starea de anormalitate – fizică şi psihică – în care se află şi le sugerăm să ceară de urgenţă, sprijinul specialiştilor.În caz contrar, le cerem să intre în carantină, pentru tot restul vieţii!

Nefericiţilor, vă asigurăm că nu v-am fi acordat atenţie dacă nu ne-aţi fi agresat cu informaţia conform căreia, „România s-a oferit să găzduiască evenimentul «Mr. Gay Europe» 2010/2011, în perioada 12-17 aprilie 2011, în Braşov”.

Ce vreţi să mai demonstraţi cu acest prilej?

„Vrem să readucem Mr. Gay Europe înapoi la viziunea sa originală: tineri bărbaţi gay din toată Europa întâlnindu-se, făcând schimb de idei şi experienţe. Evenimentul este nimic mai mult decât despre unitate în diversitate, drepturile omului şi ale oamenilor gay. Scopul acestui program este de a contribui la crearea unei comunităţi LGBT mult mai responsabilă, mai sănătoasă şi mai unită, prin reducerea numărului de noi infecţii cu HIV şi prin creşterea simţului de solidaritate şi încredere în cadrul membrilor comunităţii”, ne răspundeţi prin intermediul articolului postat pe blogul Gay Official.

Ei bine, bieţi neterminaţi, vă informăm că indiferent ce „prevederi legale” veţi invoca, sunteţi în afara oricăror legi scrise ori nescrise!

Iată ce prevede DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, Articolul 16: „Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.

Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimţământul liber şi deplin al viiitorilor soţi.

Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.”

Unde aţi găsit voi, rebuturi ale speciei umane, că ar fi normale împerecherile pe care le practicaţi împotriva firii?

Aţi aflat că în vechime, regii credincioşi din Israel aveau datoria de a-i îndepărta pe sodomiţi din ţară?

Noi cum să procedăm, ce fel de corecţie să vă aplicăm?

Ştiţi că Dumnezeu a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora pentru ca să slujească drept pildă celor ce vor trăi în nelegiuire, arătând în acelaşi timp că ştie să-i izbăvească din încercare pe oamenii cucernici (aşa cum a făcut cu Lot care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi şi care, locuind în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina a ceea ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite) şi să-i păstreze pe cei nelegiuiţi pentru ziua judecății (locuitorii spurcaţi ai Sodomei şi Gomorei)?

Nu vom permite ca România să fie spulberată de mânia lui Dumnezeu pentru spurcăciunile voastre!

Prin urmare, trataţi-vă stricaţilor, până mai aveţi vreme!

Experimentaţi şi normalitatea!

Credeţi-ne, este fascinantă iubirea dintre bărbat şi femeie!

Fraţi români, veniţi în noaptea de Florii cu femeile voastre, în număr cât mai mare, să „aplaudăm” în mod paşnic tomberoanele speciei!

Biroul de Presă – Noua Dreaptă Braşov

8 aprilie 2011

"Moldovenii nu sînt romîni"

2011-02-05T16:47:00.008+02:00

Trădarea de neam şi de limbă nu are limite!

Datorită internetului aflăm nişte inepţii extraordinare, lucruri ca moldovenii nu sunt români, Ardealul înseamnă Ungaria, "noi scriem moldoveneşte, nu româneşte" şamd.

Asemenea lucruri îi fac pe Bogdan I al Moldovei, de loc din Ţara Maramureşului, pe Ştefan cel Mare al Moldovei, pe mulţimea de oameni care şi-au dat viaţa pentru PĂMÂNTUL ROMÂNESC aflat de cealaltă parte a Prutului, să se întoarcă în mormânt pentru ruşinea făcută, culmea, de unii care se consideră urmaşii lor.

Dacă asemenea idioţenii ar rămâne doar la nivel de discuţii între nişte cretini, nu aş spune nimic, dar aşa, "partid" politic din "Republica Moldova" să susţină făţiş asemenea idei, este inacceptabil (este vorba de "Mişcarea Naţional Democrată"). Cu siguranţă că metodele de spălare a creierelor şi de despământenire a locuitorilor Moldovei de peste Prut, metode la care s-au pretat comuniştii ruşi prin intermediului NKVD-ului, KGB-ului sau FSB-ului, sau cum mama sărăciei s-or mai fi numind, au dat mari roade; asta se vede cel mai bine acum, după ani de asuprire comunistă rusă.

Să înţeleg că toţi cei ce au luptat pentru UNIREA TUTUROR PĂMÂNTURILOR ROMÂNEŞTI au făcut-o în zadar? Cei ce au murit pentru LIMBA ROMÂNĂ, moldoveni de peste Prut, s-au jertfit în zadar?

Nu doresc să mă apuc acum să dau lecţii de istorie, că manuale şi cărţi de istorie adevărată a TUTUROR ROMÂNILOR se găsesc destule. Doresc doar să amintesc "moldovanilor" că strămoşii lor au luptat împotriva asupririi ruseşti, împotriva comunismului, nu pentru duşmanii ROMÂNIEI MARI!

Limba voastră este "moldoviniască"? ATUNCI PLECAŢI DIN MOLDOVA LUI ŞTEFAN, MOLDOVA ROMÂNILOR, nu a trădătorilor de neam! Plecaţi şi vorbiţi "limba moldoviniascî" în maica Rusia, ţara voastră de baştină. Şi să ajungă acasă la voi doar numele. Atât! Blestemul pământului românesc să vă ajungă pe voi şi pe cei asemenea vouă!

Postez mai jos exemple de prostie omenească "moldovanascî" (sau cum mama lor s-or fi numind trădătorii de ţară) - sursa lor fiind un site ce trebuie şters de pe "faţa internetului" http://www.patriotism.md/:

Nadgob

Armata Română la Budapesta

2010-12-15T08:09:00.005+02:00

În august 2009 am organizat la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucureşti o expoziţie fotografică cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la eliberarea Budapestei (şi a Ungariei) de către Armata Română. Între timp mi-am amintit că nu am pus pe internet panourile de la această expoziţie şi că mi-au mai şi rămas câteva imagini nefolosite cu militari români din timpul campaniei împotriva bolşevicilor maghiari din anul 1919. Cine mai ştie că în acest an militarii români defilau prin centrul oraşului Bekescsaba din Ungaria?

Panourile expoziţiei fotografice:

Continuarea articolului precum şi alte fotografii la adresa http://www.george-damian.ro/armata-romana-la-budapesta-230.html

NOUA DREAPTĂ - TÂRGU-MUREŞ - 1 DECEMBRIE 2010

2010-12-02T11:57:00.012+02:00

MANIFESTAREA NOII DREPTE CU OCAZIA ZILEI NAŢIONALE

1 DECEMBRIE 2010

Anul acesta, manifestările Mişcării Naţionale Creştine Noua Dreaptă, desfăşurate la Târgu-Mureş, au debutat cu un marş de manifestare a bucuriei pentru cea mai importantă sărbătoare identitară românească şi de exprimare a deplinei noastre solidarităţi cu românii din Târgu-Mureş, confruntaţi şi ei, cum aveam să aflăm mai apoi, cu diverse şi multiple acţiuni şoviniste, revizioniste şi separatiste ungureşti. Nu credem că aceste acţiuni îi caracterizează in corpore pe maghiarii din România, aşa cum nu credem că UDMR şi Partidul „Civic” Maghiar le reprezintă cu adevărat interesele individuale şi de grup!!!

În realitate, printre maghiari ( şi printre români, de altfel) agită spiritele in sens ultranaţionalist, şovin, nemernici abjecţi care îşi defulează astfel frustrările de tot felul şi ratările personale, sau încearcă pur şi simplu să-şi satisfacă setea oarbă de putere….pe spinarea compatrioţilor lor!

Vreau să menţionez, pentru cei care incă mai asimilează Noua Dreaptă cu extremismul, neo-nazismul, totalitarismul ori orice alt fel de ideologie putredă, că marşul a început cu rostirea în grup a unei rugăciuni, depăşindu-se altfel domeniul strict material, pământesc, al unei simple manifestări de stradă cu tentă politică şi plasând acţiunea in plan superior, metafizic, sub auspiciile protecţiei divine fără de care nimic durabil şi autentic nu este cu putinţă ! Fiorul de sacralitate ce trebuie imprimat acţiunilor omeneşti se regăseşte în gândirea tradiţională a tuturor marilor civilizaţii pe care le-a clădit de-a lungul mileniilor umanitatea, şi este specific în mod indubitabil Tradiţiei româneşti strămoşeşti.

Să fiu bine înţeles: eu nu pretind că organizaţia in rândurile căreia activez de mai mulţi ani ar fi compusă din sfinţi şi îngeraşi. Suntem in general oameni tineri, cu defecte şi calităţi inerente. Eu afirm doar că intenţiile sunt cele mai bune, iar „ materialul” uman (de care de fapt depinde totul in orice activitate omenească) este de calitate.

Revenind la marş, eu şi camarazii maramureşeni nu vom putea uita atitudinea unui reprezentant al forţelor de ordine, care ne-a felicitat pentru acţiune şi ne-a spus, cu ceva tristeţe, că ne mulţumeşte fiindcă noi le-am creat posibilitatea să însoţească tineri purtînd Tricolorul Românesc, şi nu să-i păzească ( precum au trebuit să facă in anii anteriori) pe extremiştii unguri arborând cu orgoliu şi sfidare neruşinată simboluri revizioniste şi şovine…! Acestea au fost cuvintele normale, ale unui om normal, de bun-simţ, dar in vremuri absolut pervertite şi anormale, intr-o societate tarată, bolnavă, căci cei ce o conduc permit asemenea situaţii aberante, ilegale…

Salutară a fost şi reacţia unora dintre localnicii din Târgu-Mureş, care au aplaudat la scenă deschisă acţiunea noastră şi ne-au felicitat ! Ei au înţeles că şi pentru ei câteva sute de membri şi simpatizanţi N.D. au suportat cu stoicism ploaia sâcâitoare şi frigul deosebit de pătrunzător ce au bruiat marşul nostru şi festivitatea oficială a depunerilor de coroane, camarazii şi camaradele scandând neobosit lozincile cu caracter identitar românesc.

Sigur că ar fi fost mult mai mulţi spectatori şi simpatizanţi, dacă autorităţile locale nu ar fi încercat, fără succes şi in mod ilegal, să interzică marşul ! Nu au reuşit, dar eforturile de timorare şi îndepărtare a oamenilor au avut oarecare succes…mai ales combinate cu vremea oribilă.

Situaţia îngrijorătoare a comunităţii româneşti din Mureş, Harghita şi Covasna ne-a fost confirmată de alocuţiunile prietenilor organizaţiei, intelectuali de prestigiu, cu prilejul simpozionului aniversar din a doua parte a zilei.Concluzia desprinsă a fost că presiunilor separatiste ungureşti din ce in ce mai virulente şi numeroase li se poate opune numai o nouă forţă politică patriotică românească, ce sperăm să ia naştere in curând, concretizată in Partidul Naţionalist.

Mulţumim cu deosebire Uniunii Naţionale Vatra Românească, co-organizatoare a manifestării de la Tîrgu-Mureş, partener de nădejde al Noii Drepte; Vatra Românească a reprezentat la începutul anilor 1990 nucleul şi sursa generatoare a Mişcării civice de rezistenţă naţională românească-curent naţionalist autentic care s-a întrupat şi in câteva partide politice, partide ce mai apoi, din păcate, au căzut în capcana demagogiei, a populismului ieftin patriotard şi găunos şi, pe cale de consecinţă, fie au dispărut fie au eşuat în cele mai penibile şi patologice forme de ridicol şi exaltare de tip naţionalist bolşevic.

Mesajele rostite de şefii de filiale N.D. cu ocazia Zilei Naţionale, la simpozionul aniversar menţionat, au constituit un moment cu puternice valenţe simbolice.Astfel, afirm cu sinceritate că în cuvinte puţine şi bine alese s-au menţionat: intreaga gamă de probleme cu care se confruntă azi societatea românească, succesele şi proiectele de viitor ale Noii Drepte, situaţia românilor de pretutindeni, menirea naţionalismului AUTENTIC românesc de sorginte legionară şi necesitatea unităţii dreptei naţionale.

Ne alăturăm şi noi frumoaselor cuvinte spuse cu acest prilej de şeful filialei noastre, şi le transmitem membrilor şi simpatizanţilor Noii Drepte, precum şi tuturor Românilor: La Mulţi Ani, Români ! La Mulţi Ani, România !

Autor: Ioan Dragoş - Noua Dreaptă Maramureş

CAZUL NICOLAE IORGA, DUPĂ 70 DE ANI

2010-12-01T13:53:00.002+02:00

O TRAGEDIE PERPETUĂ

În urmă cu 70 de ani, pe 28 noiembrie 1940, pe cîmpia de lîngă Strejnic, era găsit cadavrul ciuruit de gloanţe al marelui savant Nicolae Iorga (care împlinise 69 de ani cu cîteva luni înainte)[1]. A fost, desigur, unul dintre cele mai reprobabile evenimente din agitata viaţă politică a epocii. Scenariul crimei este îndeobşte cunoscut: savantul a fost lichidat de o echipă de şapte legionari obscuri (tot aceiaşi, se pare, cu asasinii lui Virgil Madgearu, eliminat în aceeaşi zi), care-l ridicaseră din vila sa de la Sinaia (cea de la Văleni, unde locuia de obicei, fusese avariată de cutremurul din acea toamnă) în seara zilei de 27 noiembrie, sub cuvînt că au ordin să-l ducă la Bucureşti, pentru “un interogator”. Savantul însuşi – complice pe faţă, după cum vom vedea, la lichidarea samavolnică a lui Codreanu – îşi bănuia soarta[2], iar contemporanii afirmă că asasinatul “plutea în aer”, cum se întîmplase şi şapte ani mai devreme, în cazul lui I. G. Duca.E greu să priveşti faptele “la rece”, deşi, după 70 de ani, o oarecare detaşare devine firească şi necesară. Că ucigaşii au aparţinut mediilor legionare e una; că însă Mişcarea Legionară ar putea fi culpabilizată generic, aceasta e discutabil. Ca şi în cazurile “Nicadorilor”, “Decemvirilor” şi “Răzbunătorilor” (echipele care-i “pedepsiseră” pe I. G. Duca, Mihai Stelescu şi Armand Călinescu), pare să fi fost vorba de o acţiune pe cont propriu, fără implicarea sau girul prealabil al conducătorilor superiori ai “Gărzii”[3]. Mai multe mărturii confirmă că Horia Sima a trăit un adevărat şoc la aflarea cumplitei veşti, nu atît din compasiune faţă de N. Iorga (pe care legionarii, după cum vom vedea, nu prea aveau motive să-l iubească), cît realizînd gravitatea politică a faptului, ce punea o armă redutabilă în mîna duşmanilor legionarismului şi-i marca “obrazul” istoric cu o pată de neşters. Oricîte limite ar fi avut ca om şi politician, N. Iorga era încă de pe atunci un mit naţional. Legionarii înşişi simţiseră acest fapt şi lui i se datora împrejurarea că istoricul, deşi purta în mare parte responsabilitatea morală (şi nu numai) pentru arestarea, parodia de proces şi asasinarea lui Corneliu Codreanu (în 1938), nu se afla printre vinovaţii întemniţaţi la Jilava (în aşteptarea unei judecăţi care n-a mai avut loc). De altfel, dacă acel grup legionar “rebel” n-ar fi acţionat precipitat, “pata istorică” ar fi marcat probabil, cîţiva ani mai tîrziu, “obrazul” mult mai gros al comuniştilor…Să remarcăm şi un alt fapt. Toate asasinatele legionare de pînă atunci (este vorba de cele enumerate mai sus, căci împuşcarea prefectului C. Manciu, în 1924, n-a fost un asasinat, făcîndu-se în legitimă apărare, cum s-a şi stabilit de către Justiţia vremii, care l-a achitat în unanimitate pe Codreanu) fuseseră urmate invariabil de predarea de bună voie şi mărturisirea făptaşilor, care putuseră trece astfel, în ochii multora, drept martiri ai unei cauze. În cazul crimelor de la sfîrşitul lui noiembrie 1940, iată însă că făptaşii au fugit şi s-au ascuns, ca nişte criminali de rînd, unii fiind condamnaţi în contumacie. Deşi comisă de elemente cu apartenenţă gardistă, lichidarea lui N. Iorga nu mai poartă pecetea “pedepsirii” de tip legionar, ci a unui asasinat politic ordinar, pe cît de monstruos, pe atît de inoportun. E şi acesta un semn – cinic, dar nu mai puţin relevant – al unei anumite degradări structurale a legionarismului, pe fondul tensionat şi confuz de după dispariţia “Căpitanului”.

Astăzi, în afara cercurilor legionare, oamenilor le este obscur ce-au avut legionarii cu “marele Iorga”. De aceea, nu-i inutil să ne reamintim cîteva fapte, pe fondul general al epocii respective (în nici un caz pentru a-i scuza pe asasini, sau actul în sine, ci doar pentru a contextualiza o situaţie complexă, care sfidează poncifele istorice curente şi ne pune în faţa unei tragedii cu multe încrengături).

Începînd din anii ‘20, N. Iorga devenise o personalitate tot mai controversată, din punct de vedere politic, dar şi moral. Octavian Goga îl putuse califica (Mustul care fierbe, Bucureşti, 1927, p. 88) drept “monumentala incarnaţie a proorocului, care şi-a mîncat tablele legii”. Orbit de orgoliu, înţelegînd tot mai puţin noile vremuri şi înstrăinîndu-se de generaţiile tinere, N. Iorga devenise, treptat, un titan desuet şi singuratic, greu de contestat în templul ştiinţei lui[4], dar adeseori ridicol în arena publică şi tot mai incoherent în manifestările sale politice.

Guvernul pe care l-a prezidat, la începutul anilor ‘30, a reprezentat cel mai răsunător eşec guvernamental din România Mare (fapt recunoscut parţial chiar şi de orgoliosul protagonist: “Eu nu mai sînt eu!”)[5]. Mai tîrziu se va complace să fie o unealtă docilă a ambiţiilor dictatoriale şi a pornirilor antiromâneşti ale lui Carol II (de formarea căruia se ocupase pe vremuri), inclusiv în acel penibil Front al Renaşterii Naţionale (ai cărui membri, îmbrăcaţi în uniforme aproape carnavaleşti şi reduşi la postura de yesmen, nu erau altceva decît bufonii oportunişti ai unui rege nebun). Acrit şi pătimaş, ura lui devine adeseori stihială. Gazetăria lui capătă şi ea, mai mult decît oricînd, tonuri viscerale. Nu-i cruţă decît pe cei dispuşi să se smerească în umbra lui. Nu numai că între el şi cei mai tineri se sapă o prăpastie, dar se răcesc şi multe dintre vechile prietenii şi colaborări. Faimoasa glumă a lui A. C. Cuza are un tîlc mai general: ieşind din Universitate, Iorga se încrucişează cu acesta pe trepte şi-l întreabă, cu o politeţe rece, ce mai face; răspunsul vine tăios: “După cum vezi, d-le Iorga, eu urc, iar dumneata cobori”…[6]

Generaţia de la 1922 avusese în N. Iorga – ca şi în A. C. Cuza, O. Goga, N. C. Paulescu, S. Mehedinţi, C. Şumuleanu sau I. Găvănescul – unul dintre principalii săi dascăli naţionalişti. Ruptura dintre “tineri” şi “bătrîni”, pecetluită prin înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail (1927) pe ruinele Ligii Apărării Naţionale Creştine (L.A.N.C.), a dus, implicit, şi la îndepărtarea de profesorul Iorga. Acesta nu le iartă legionarilor lipsa de smerenie în faţa personalităţii sale de “apostol al neamului” şi apetenţa către mentori spirituali şi politici mai tineri (Nichifor Crainic o vreme, apoi – mult mai pregnant – Nae Ionescu). Pe de altă parte, profesorul alunecase între timp, cum tind să-i impute contemporanii, spre tabăra masonică, în măsură să-i înlesnească “onoruri” consolatoare (în ţară, dar şi în străinătate), la care era, zice-se, tot mai sensibil[7]. În 1932 semnează, ca Preşedinte al Consiliului de Miniştri, un decret de dizolvare a Gărzii de Fier, deşi aceasta nu săvîrşise, la data respectivă, nici un act de violenţă. (Se trece prea uşor cu vederea faptul că violenţele legionare s-au ivit ca replici la abuzurile puterii politice în funcţiune: nu înseamnă a formula o scuză, ci doar a face o constatare afirmând că legionarismul a fost silit, practic, să devină extremist.) Cu excepţia unui scurt articol encomiastic dedicat lui Ionel Moţa şi Vasile Marin, martirii de la Majadahonda[8], Iorga continuă să-i denigreze pe legionari, cîteodată cu oarecare dreptate, însă adesea fără nici un temei serios, iar diatribele din primăvara lui 1938 (linge-blide, suflete de asasini etc.) n-au fost decît un pisc al urii sale îndelung cumulate, de care Carol II a ştiut să se folosească în mod abil (şi probabil amuzându-se mefistofelic în sinea sa, dacă nu cumva şi în cercurile intime).

Răspunzînd numeroaselor defăimări din Neamul Românesc (veche publicaţie iorghistă), Codreanu (fost ucenic al acestuia întru naţionalism, pe vremea studenţiei sale ieşene) îl acuză pe profesor, într-o scrisoare deschisă, de “necinste sufletească”: “Dar din adîncul unui suflet lovit şi nedreptăţit, îţi strig – şi îţi voi striga şi din adîncul gropii – că eşti un necinstit sufleteşte, care ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate”. Se vede că Zelea Codreanu n-ar fi aprobat însă în nici un caz asasinatul de mai tîrziu: “Nu veţi întîmpina nici dumneavoastră, domnule profesor, şi nici ceilalţi care v-aţi asumat răspunderea unei sîngeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai nici o violenţă, dar nici măcar vreo opunere” (“Căpitanul” dizolvase partidul – v. Circulara Nr. 148 – încă din februarie, neacceptînd să mai activeze politic în condiţiile dictaturii regale; el transmisese tuturor legionarilor mesajul rezistenţei non-violente, spre a nu preface România “într-o Spanie însîngerată”; din păcate, sîngele avea să curgă după ce el nu va mai fi: e calea pe care au forţat-o Palatul şi Guvernul, declanşînd un adevărat “terorism de stat”, în urma căruia au fost exterminaţi aproape 300 de legionari, începînd cu Codreanu însuşi; e o mistificare indignă să se vorbească decrimele legionare fără a se ţine seama de mult mai numeroasele crime împotriva legionarilor)[9]. N. Iorga este sfătuit de Palat – care căuta un pretext să-l aresteze pe Codreanu – să-i intenteze acestuia proces de ultragiu. Iorga se conformează şi continuă să pună paie pe foc.

Rămîne zguduitoare – dincolo de orice poziţie ideologică am adopta – mărturia teologului Gh. Racoveanu cu privire la o instigaţie a lui Iorga, de un cinism împins pînă la abjecţie, făcută chiar într-una dintre secţiunile Senatului: “Ei, Domnilor! V-aţi speriat? V-aţi speriat de nişte copiii? Eu, Domnilor, l-am întrebat odată pe Colonelul Boyle [ataşat militar anglo-canadian, salvatorul coloniei româneşti din Odesa revoluţiei bolşevice – n. n.]: «Cum ai putut Dumneata, Domnule, să salvezi singur colonia românească din Odesa, în vremea revoluţiei bolşevice?». Şi Colonelul Boyle mi-a răspuns: «Domnule Profesor, eu sînt canadian şi vînător, iar la noi, în Canada, vînatul cel mai al dracului e cîinele sălbatic. Te atacă în haită. Poţi să dobori Dumneata unul, doi, patru; cei ce rămîn te sfîşie. Ei, dar de eşti vînător cu experienţă, vei observa Dumneata că în grămada care atacă este unul care conduce. Pe acela de-l ţinteşti între ochi, toată liota se împrăştie!»”. “Mă aflam – îşi amintea în 1958, în exil, Gh. Racoveanu (1900-1967) – în localul redacţiei Cuvântului cînd a sosit acolo, revoltat, Nae Ionescu: «Auzi, măi, Nebunul! Auzi ce vorbeşte?! Ăsta e îndemn la asasinat!». Şi Nae Ionescu mi-a povestit ce spusese Iorga la Senat…”[10].

În fine, în 1939, cînd “pedepsitorii” lui Armand Călinescu (executaţi fără judecată) au fost expuşi pe cheiul Dîmboviţei, “marele Iorga” se pretează la impardonabilul gest de a lovi cu piciorul în cadavre! “Cred că atunci şi-a semnat singur – spunea un martor ocular – condamnarea la moarte”… N. Steinhardt însuşi relatează acest caz în Jurnalul fericirii (ed. 1991, p. 387), nu însă fără a preciza: “Dar niciodată turpitudinea victimei nu scuză pe ucigaş…” (cu referire la abominabila asasinare consecutivă a savantului)[11].

Iorga devenise atît de incontinent în prejudecăţile şi patimile sale încît am putea spune despre el, mult mai îndreptăţit, ceea ce spunea G. Călinescu despre bietul Slavici: anume că, în 1940, “moartea a scăpat opera de om”… Cu precizarea că ar fi fost însă mai bine – pentru toată lumea – să fi murit de altă moarte, iar judecata lui să rămînă strict în seama lui Dumnezeu.

Toate acestea reprezintă un adevăr tragic şi complex al istoriei noastre. Abordarea lui demagogică şi unilaterală e un semn de grosolănie sufletească şi intelectuală, pe care nu-l cred de bun augur în perspectiva unui viitor mai curat şi mai demn, aşa cum ni-l dorim cu toţii. Sîngele legionar n-a avut altă culoare decît sîngele adversarilor Legiunii!

După o jumătate de veac de minciună, s-a spus că singura noastră şansă reală ar fi adevărul. Modul în care istorici de profesie ca Dinu C. Giurescu, Ioan Scurtu, Cristian Popişteanu, Andrei Pippidi, Cristian Troncotă, Adrian Cioroianu şi mulţi alţii (ca să nu mai vorbim de politrucii curenţi ai noilor ideologii dominante: politologi, gazetari, talk-show-işti etc.) au prezentat public în ultimii ani, fie în scris, fie în “dezbateri” radio-televizate, evenimentele din noiembrie 1940 (pe fondul mai general al istoriei noastre interbelice) dovedeşte încă o dată cît de departe sîntem, în continuare, de “etica adevărului”. Istoriografia noastră stă, ca şi ieri, sub handicapul “imperativelor ideologice”. Teama deadevărul gol este şi ea o tragedie naţională.

În ce priveşte interesul mai general de a întreţine, cu orice preţ şi cu orice mijloace, legenda cea mai neagră despre “fenomenul legionar”, el se leagă, dincolo de presiunea perpetuă – dar mai lesne de înţeles – a cercurilor evreieşti, de tendinţa tipic autohtonă de a avea la îndemînă nişte “ţapi ispăşitori” atît pentru viciile şi neîmplinirile trecutului, cît şi pentru viciile şi neîmplinirile prezentului, ca şi de teama tuturor lichelelor faţă de o eventuală fermitate justiţiară, prin care legionarii au reuşit să tulbure odinioară – cu mijloace mai mult sau mai puţin “ortodoxe” – tot putregaiul politicianist al vremii lor.

Cît despre Iorga însuşi, care rămîne, dincolo de orice amănunte biografice, unul dintre marii cărturari ai neamului, i-am sluji mult mai fertil şi mai cuviincios memoria urmîndu-l pe calea erudiţiei şi a creaţiei[12] decît minţind “pios” în numele lui şi întreţinîndu-l ca marotă a luptelor ideologice, în tîrziul unei istorii care riscă să repete tocmai greşelile din care a refuzat să tragă toate cuvenitele învăţături.

de Răzvan CODRESCU

______________________________________________

[1] S-au lansat zvonuri, încă din epocă, şi despre o groaznică profanare a cadavrului. Istoricul Andrei Pippidi însuşi (rudă de sînge cu N. Iorga) a recunoscut însă public că nici un document oficial nu atestă aşa ceva.

[2] Se citează deseori impresionantele sale premoniţii lirice: Din turnul sorţii/ Îţi strigă morţii/ Viers de aramă:/ Bagă de seamă!// Patima-şi are/ Răscumpărare:/ Cînd se destramă,/ Bagă de seamă!// Iar norocul,/ Cînd schimbă locul,/ Îţi cere vamă:/ Bagă de seamă! (“Bagă de seamă!”), sau, mai ales: Au fost tăind un brad bătrîn,/ Fiindcă făcea prea multă umbră./ Şi-atuncea din pădurea sumbră/ Se auzi un glas păgîn:// O voi ce-n soare cald trăiţi/ Şi aţi străpuns strămoşul nostru,/ Să nu vă strice rostul vostru,/ De ce sunteţi aşa grăbiţi?// În anii mulţi cît el a fost,/ De-a lungul ceasurilor grele,/ Sub paza crăcilor rebele,/ Mulţi şi-au aflat un adăpost.// Moşneagul stînd pe culme drept/ A fost la drum o călăuză/ Şi-n vremea aspră şi ursuză/ El cu furtunile-a dat piept.// Folos aduse cît fu viu,/ Ci mort acuma, cînd se duce,/ Ce alta poate-a vă aduce/ Decît doar încă un sicriu? (“Brad bătrîn”). A existat şi aserţiunea – greu de creditat – că pe Iorga îl ajunseseră remuşcările după asasinarea “Căpitanului” şi că relaţiile sale cu “camarilla” şi “oculta” se tensionaseră în asemenea măsură încît cineva (din anturajul Alicei Voinescu) l-ar fi auzit ameninţînd la Palat: „Lasă că o să destăinui eu misterul asasinării lui Codreanu!”. Temerile că va fi lichidat s-ar fi referit nu atît la legionari, cît la cei cărora le devenise “tovarăş de drum” şi care, prin lichidarea lui ca aliat incomod, urmăreau să le pună şi legionarilor în cîrcă un asasinat care să-i compromită definitiv…

[3] Comandamentul Legiunii pretinde a nu fi ordonat şirul de acţiuni criminale de la sfîrşitul lui noiembrie 1940, care ar fi fost iniţiate de un grup rebel, manipulat, poate, de forţe ostile României (a se vedea punctul de vedere al lui Horia Sima, în Cazul Iorga-Madgearu. Declaraţii făcute de Dl. Horia Sima revistei “Carpaţii – 1961, Colecţia “Omul Nou”, Miami Beach, 1992). Fapt este că Horia Sima nu a repudiat cu promptitudine, public şi oficial, asasinatul, lăsînd impresia că, chiar dacă nu l-a ordonat el însuşi, l-a girat moral, atunci şi mai tîrziu, menajîndu-i impardonabil pe asasini.

[4] Deşi au fost şi astfel de contestaţii, vizând mai ales “urechismul” unor citate şi trimiteri din scrierile sale de specialitate, desuetudinile sale de “om al secolului al XIX-lea” (inclusiv “estetica inchizitorială” din sintezele sale – astăzi pur şi simplu hilare – de istoria literaturii române a secolelor XIX-XX) sau gîndirea sa “asistematică”, certată adică, vezi Doamne, cu filosofia şi cu metoda. În consensul generaţiei lui, tînărul M. Eliade l-a atacat el însuşi pe marele istoric (mai ales pentru Essai de synthèse de l’histoire universelle), dar mai tîrziu va regreta acest fapt şi-şi va mărturisi admiraţia de fond pe care i-a purtat-o (cf., de pildă, Memorii: 1907-1960, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 125 şi urm.)

[5] Cf., pe lîngă presa vremii şi pe lîngă memorialistica unor actanţi politici de prima mînă (Carol II, C. Argetoianu, D. Ghica etc.), concluzia unui istoric actual de talia d-lui Florin Constantiniu: „Guvernul prezidat de savant (1931-1932) era însă o caricatură de guvern. Ministrul de Externe, Dimitrie Ghica, a lăsat descrieri savuroase, în memoriile sale, despre şedinţele de cabinet, desfăşurate într-o totală dezordine şi începute cu «historiettes scabreuses». Constantin Argetoianu, care, în amintirile sale, îl critică, uneori, în termeni inadmisibili pe primul ministru, nu ezita să-l persifleze în forme crude şi faţă de colegii de cabinet («Ştiu să-l manevrez, am fost şase luni medic la Salpêtrière» – spital de boli mintale de la Paris). Criza economică avea să răpună şi acest experiment politic, căci, dacă regele putea tolera interzicerea plăţii salariilor la funcţionari şi învăţători, neplata soldelor putea afecta stabilitatea şi capacitatea militară a ţării” (O istorie sinceră a poporului român, ed. a III-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Encliclopedic, Bucureşti, 2002, pp. 319-320).

[6] Iorga va deveni, de altfel, un “client” predilect al epigramiştilor şi polemiştilor epocii, iar faimoasele Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Neculai ale lui Păstorel (Al. O.) Teodoreanu nu reprezintă un caz de excepţie, ci expresia cea mea plină de “duh” a unei tendinţe ce şi-a avut şi laturile ei grobiene.

[7] Era în convingerea epocii că interesele masonice şi cele evreieşti se suprapuneau în cea mai mare măsură (de unde şi sintagma – curentă pînă spre jumătatea secolului trecut – de “iudeo-masonerie”). Unul dintre marile scandaluri de după primul război mondial, de care a fost legat şi numele lui N. Iorga ca mijlocitor indirect, aruncînd mari suspiciuni asupra noii lui “feţe”, a fost cel al listei de “studenţi români” desemnaţi să beneficize de cei 700.000 de franci alocaţi anual de guvernul francez pentru bursele de studii în Franţa ale tinerilor “fraţi latini de la Dunăre”. Simptomatic rămîne articolul “O mare ruşine” (cf. Mustul care fierbe, ed. cit., pp. 77-81) al lui Goga, chiar dacă de o retorică totuşi prea radicală, din care citez, fără alte comentarii: “Am primit lista studenţilor beneficiari ai dărniciei protectoare [a statului francez], care angajează recunoştinţa şi onoarea ţării, şi am constatat că abia 30 de procente sînt români… Publicăm acest pomelnic în întregime, aşa cum ni s-a transmis de la Paris. [...] Simpla înşiruire a numelor lămureşte totul: sînt în absoluta lor majoritate evrei, cei mai mulţi din casta cetăţenilor neofiţi, care au exact atîta legătură de suflet cu ţărîna Basarabilor cît aveţi d-voastră cu apa Iordanului din Testamentul vechi. [...] E la mijloc, desigur, una dintre acele fantastice învîrteli cu care noi ne-am obişnuit aici acasă, de cîte ori vine vorba de revărsarea bunătăţilor… Ni s-au dat chiar oarecari detalii, ni s-a indicat şi promotorul acestei liste talmudice, în persoana unui domn profesor de la Sorbona, francez naturalizat, pe careprotecţiunea şi intervenţia d-lui Iorga l-ar fi avansat arbitru al doleanţelor româneşti la Universitatea din Paris…” (pp. 79-80, subl. n.). N-ar fi lipsit de interes ca un istoric profesionist onest să cerceteze cazul mai îndeaproape, spre a se vedea, între altele, şi în ce măsură a fost implicat N. Iorga (cel care nu demult ţinuse în Neamul Românesc, cot la cot cu un A. C. Cuza, şi cu o retorică încă mai radicală decît a lui Goga, acida rubrică… “Evreii noştri”!).

[8] Art. “Doi băieţi viteji: Moţa şi Marin”, apărut în Neamul românesc din 19 ianuarie 1937, nu trebuie privit ca semn al vreunei simpatii pentru legionari, ci mai degrabă ca un gest de “probitate strategică” (îi laudă pe cei morţi dojenindu-i pe cei vii: “Luptînd pentru credinţa lor creştină şi pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump şi curat în latinitatea nebolşevizată, doi tineri Români, doi Băieţi viteji, Moţa şi Marin, au căzut înaintea Madridului apărat de Roşii. [...] Prinşi de un entuziasm care se cere condus şi nu înăbuşit – pentru că altfel rămîne celălalt entuziasm, contra căruia Statul nu poate lupta îndeajuns şi mai ales singur –, încălziţi de o idee căreia i se închinaseră întregi, ei şi-au zis că e preferabil, decît în România însăşi o agitaţie care nu-i aduce întotdeauna bine, să meargă acolo unde nu sînt discursuri şi demonstraţii de stradă, ci omul stă în fiecare clipă în faţa morţii, pentru ce crede el sfînt şi mare…”), altminteri în consonanţă cu mai toată opinia publică a momentului.

[9] Pentru un tablou cronologic şi comparativ al violenţelor statului împotriva legionarilor şi ale legionarilor împotriva terorismului de stat, a se vedea Nicolae Roşca, Cronica unor violenţe politice, Editura Mişcării Legionare, Madrid, 1991 (reed. Editura Constant, Sibiu, 2000), concluziile urmînd să le tragă singur fiecare cititor.

[10] Art. “Pe cine au omorît…”, de nenumărate ori publicat, întîi de presa de dreapta din exil, apoi şi de cea postdecembristă din ţară (cf., de pildă, Puncte cardinale, anul VII, nr. 11/83, noiembrie 1997, p. 7). Ca şi Nae Ionescu, Gh. Racoveanu, la vremea aceea, nu era legionar încadrat, ci doar simpatizant al Legiunii. “Binecuvîntarea” asasinatului ar fi dat-o, conform lui Gh. Racoveanu, inclusiv Patriarhul Miron Cristea (pe atunci şi prim-ministru), chiar într-o predică pascală: “Un om, în ale cărui vine nu curge nici un strop de sînge românesc [calomnie curentă la adresa lui Codreanu, ca şi, mai demult, la cea a lui Eminescu], vrea să dea foc ţării [?!]. Apoi, mai bine să moară unul pentru popor, decît să piară poporul pentru unul!” (parafrază deconcertantă a sfatului lui Caiafa consemnat la Ioan 18, 14).

[11] Şi comentează mai departe: “Nu încape deci scuză pentru cele petrecute în pădurea de la Strejnicu, ci numai – pentru noi, nu pentru ucigaşi – încredinţarea că dreptul şi nedreptul, lumina şi întunericul, binele şi răul sînt distribuite în mod mai pestriţ decît bă nuiam. Lui Iorga, de altfel, i se aplică întocmai vorbele lui Bossuet despre abatele de Rancé: C’est un homme contre lequel on ne saurait avoir raison”.

[12] Amîndouă în mare suferinţă astăzi…

Sursa: http://razvan-codrescu.blogspot.com

Extremiştii unguri ne "iubesc" în continuare...

2010-11-22T16:07:00.002+02:00

Institutul Cultural Român la Budapesta a închiriat sala mare a Teatrului Naţional din Ungaria, pentru ziua de 30 noiembrie a.c., în vederea ţinerii unui spectacol şi a unei recepţii ocazionate de Ziua Naţională a României. Au sărit ca arşi cei din Partidul Creştin-Democrat, partid aflat la guvernare, şi din Partidul Naţionalist Radical Jobbik, care l-au acuzat pe Robert Alfoldi, directorul teatrului, de mare trădare naţională, prin acordarea de asistenţă unui eveniment antiungar. Directorul a fost ameninţat cu demiterea şi cu demonstraţii în faţa teatrului. Alfoldi s-a apărat: "M-am gîndit că spectacolul şi recepţia ar putea ajuta cele două ţări, Ungaria şi România, să devină mai apropiate prin intermediul culturii şi artei, în pofida trecutului lor furtunos." O explicaţie, corectă, de bun simţ, normală. Şi ziarele de orientare şovină, revizionistă, de la Budapesta au fost în ton cu politicienii extremişti: "România vrea să sărbătorească furtul Ardealului în Teatrul Naţional de la Budapesta". Sub presiunea politicienilor naţionalişti şi a extremiştilor, directorul teatrului a cedat: a anunţat anularea angajamentului de a pune sala teatrului la dispoziţia Ambasadei României.

Dacă noi sîntem trataţi cu atîta dispreţ şi ură la Budapesta, să vedem cum îi tratează românii, în România, pe ungurii extremişti care organizează manifestaţii antiromâneşti la noi, acasă. Dar ştiţi prea bine că autorităţile româneşti închid ochii la focurile de paie pe care le tot aţîţă extremiştii prin Covasna şi Harghita. Cînd, după lege, ei ar trebui închişi. Tot cu blîndeţe tratează România şi alte situaţii în care Ungaria ar putea deveni pîrîtă în procese internaţionale. Exemplul mai recent este cel al dezastrului ecologic din vestul Ungariei, cînd a avut loc o scurgere toxică, cu reziduuri chimice, de la fabrica de aluminiu. Accidentul a scandalizat toată Europa! "Viitura roşie" a ucis tot ce a găsit viu în cale, a ajuns în Dunăre, unde a semănat moarte. Oficialităţile române erau îngrijorate şi se aştepta intrarea "viiturii roşii" pe teritoriul României. Când viitura era la Baziaş, locul de intrare a Dunării în ţară, a sosit la Bucureşti însuşi preşedintele Ungariei. Din acest moment, oficialităţile române nu au mai scos o vorbuliţă despre poluarea Dunării. În declaraţii, "viitura roşie" s-a oprit la Baziaş. Cît despre darea în judecată a Ungariei, vinovată de catastrofa ecologică cu impact planetar, nici vorbă. Vă mai amintiţi de accidentul ecologic de la Baia Mare? Ungurii şi-au ucis peştii din heleştee cu furcile şi i-au prezentat ca fiind omorîţi în Tisa poluată de români. Repede am fost daţi şi în judecată. Le tot întoarcem obrazul vecinilor unguri, iar ei ne tot pălmuiesc, însă nimic nu învaţă din lecţia bunei vecinătăţi.

Sursa: SCRIS DE ALEC PORTASE la http://www.graiul.ro

PROTEST SPONTAN – CALVAR - Baimarenii care locuiesc langa blocul Horea 46 au protestat la Primaria Baia Mare impotriva vecinilor romi

2010-11-17T08:38:00.004+02:00

O viata de calvar spun ca au cetatenii care locuiesc in imediata vecinatate a blocului 46 de pe strada Horea din Baia Mare. Peste 40 de oameni care stau langa romii din Horea 46 s-au saturat sa mai indure mizeria din zona, iar azi, 16 noiembrie, au protestat la Primaria Baia Mare, sperand ca in acest fel ii vor determina pe reprezentantii administratiei publice locale sa fie mai fermi fata de locatarii din celebrul bloc social. Baimarenii s-au plans de comportamentul violent al tiganilor din blocul Horea 46, spunand ca sunt agresati si talhariti aproape zilnic, iar bunurile le sunt distruse. Ei au amenintat ca isi vor face singuri dreptate daca autoritatile nu vor lua masuri.

Protestul de la Primaria Baia Mare areusit sa ii scoata din birouri pe cativa dintre reprezentantii institutiei, care au promis ca vor incerca sa gaseasca solutii. Oamenii au spus ca degeaba s-au adresat oamenilor legii pentru ca acestia nu au luat masuri.

“Nu mai putem asa domnu' Dolha. Suntem disperati. Zilnic suntem batuti, amenintati, ne sparg masinile, geamurile. Sambata o dat foc la niste beciuri. La o femeie batrana i-o smuls un tigan, pur si simplu, lantul de la gat”, a spus nervos unul dintre protestatari.

Locatarii din blocul Horea 46 vor fi ingraditi de la anul

Viceprimarul Mircea Dolha a incercat sa ii linisteasca pe oamenii revoltati, spunandu-le ca Politia Comunitara, recent intrata in atributii, va putea lua masuri impotriva celor care ii deranjeaza. “Avem Politia Comunitara care patruleaza in zona. Daca va fi nevoie vom suplimenta efectivele. De astazi incepand incercam sa asiguram in permanenta prezenta cel putin a unui echipaj in zona. In plus, avem proiectul acela de a construi un gard care sa va desparta, dar, din pacate, numai anul viitor in primavara vom avea fonduri sa il punem in practica”, a declarat Mircea Dolha.

Lamuririle si promisiunile alesului local nu a calmat spiritele, dimpotriva cetatenii s-au aratat si mai nemultumiti de faptul ca Primaria Baia Mare nu va interveni de urgenta in zona. “De ani de zile trebuie sa ii suportam. Ne tot spuneti ca luati masuri si nu se face nimic. Politia comunitara patruleaza numai pe Luminisului, gardienii nu vin si intre blocuri sa vada ce se intampla”, a spus un alt baimarean prezent la protest.

Oamenii au amenintat ca isi vor face singuri dreptate, avand in vedere ca nu mai pot sa indure viata alaturi de locatarii blocului Horea 46A, despre care spun ca nu sunt doar certati cu legea, ci si cu cele mai elemenare norme de convietuire in comunitate.

Sursa: http://www.emm.ro

Soluţii? Partidul Naţionalist

C.Z. Codreanu a fost cel mai cinstit şi de onoare dintre politicienii români interbelici

2010-11-14T20:05:00.005+02:00

Ion Cristoiu la emisiunea „Profesioniştii”: „C.Z. Codreanu a fost cel mai cinstit şi de onoare dintre politicienii români interbelici”

Aseară la excelenta emisiune „Profesioniştii” a realizatoarei Eugenia Vodă, la TVR 1, jurnalistul Ion Cristoiu a făcut câteva declaraţii inedite şi favorabile despre Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mişcării Legionare. Aceste declaraţii vin în contradicţie cu credinţa sa afirmată că este un „comunist”. Iată ce spunea aseară fostul redactor şef al EVZ, dl. Ion Cristoiu: „Am studiat 24 de dosare al Siguranţei interbelice despre C.Z. Codreanu şi în nicio filă nu am găsit informaţii compromiţătoare despre acesta. Şi credeţi-mă că Siguranţă ar fi făcut publice informaţii compromiţătoare despre Codreanu dacă ar fi găsit. C.Z. Codreanu a fost cel mai cinstit şi de onoare politician interbelic român, el nu a fost şi nu a putut fi manipulat, cum au fost ceilalţi politicieni, de către Carol al II –lea. Aşa se explică faptul că C.Z. Codreanu a fost urmat de către întreaga elită intelectuală interbelică: Noica, Cioran, Eliade etc. C. Codreanu a fost singurul politician pe care Carol al II-lea nu l-a putut juca pe degete ca pe toţi ceilalţi. C.Z Codreanu cred că nu a dorit să ajungă la putere, deoarece nu şi-ar mai fi putut realiza proiectele sale de onoare şi cinste ca un om romantic. Opoziţia te face credibil, iar puterea te corupe. Codreanu a murit la timp şi a rămas pentru că nu a ajuns la putere un personaj pozitiv şi un romantic”.
Sursa: Napocanews.ro

INEDIT: Curs de limba rromani la Universitatea de Nord

2010-11-07T16:55:00.005+02:00

Solicitarile organizatiilor de rromi din Baia Mare au condus la acceptul Universitatii de Nord Baia Mare in ceea ce priveste organizarea unui curs facultativ de limba rromani. Cel care se va ocupa de acest curs va fi profesorul Gheorghe Sarau de la Universitatea din Bucuresti.

“La solicitarile organizatiilor rromilor din Baia Mare, avand in vedere ca noi avem si la Facultatea de Litere, la unele specializari studenti rromi, la Facultatea de Stiinte, s-a solicitat un curs facultativ de limba rromani. Sigur ca va fi sustinut de o personalitate remarcabila, care se ocupa in general de problemele culturale ale rromilor. Este vorba de profesorul Gheorghe Sarau de la Universitatea din Bucuresti. Mai este un asistent care probabil va tine seminariile de la Oradea. Deci vor fi cursuri modulare, in functie de cum va reusi dl Sarau. Le-am pus pe durata unui an de zile. Daca vor fi solicitari ce vin de la ceilalti studenti… Sa speram ca lucrurile vor merge bine”, a declarat, pentru citynews.ro, decanul Facultatii de Litere, Petru Dunca.

Mai mult decat atat, pe viitor se are in vedere chiar crearea unei specializari distincte limba si literatura romana si limba rromani. Pentru a nu ocupa locurile studentilor romani s-a cerut, la fel ca si in cazul studentilor moldoveni, crearea unor locuri special pentru studentii rromi.

“La Facultatea de Litere nu este un numar prea mare de studenti rromi, chiar mic. Este vorba de 8 persoane numai. Problema e putin mai delicata, pentru ca, de obicei, vin pe locurile studentilor romani si atunci sigur ca se produce o anumita discriminare. Deci vine elevul rrom cu media 5 si ceva si studentul roman cade la Relatii Publice cu 9,50. Si atunci am convenit cu ei sa faca demersuri ca sa se intample la fel ca si in situatia studentilor moldoveni – sa vina sa li se acorde locuri speciale pentru ei, fara sa mai luam din fondul general de locuri care intra la concurenta la examen. Ei, chiar daca este examen, vin in afara concursului. Si trebuie sa le retinem locurile respective. Si mai este o problema ca nu stii ce solicita. Si unii vin toamna, cand deja locurile aproape ca sunt ocupate”, a concluzionat Dunca.

Dragos Hojda

Sursa: http://www.citynews.ro/maramures

Concluzia e una singură: cei discriminaţi sunt până la urmă Românii, nu ţiganii. Cât despre "limba rromă", sunt sigur, domnilor profesori, că nu aţi auzit niciodată vorbind ţiganii de prin Baia Mare unii cu alţii, altfel v-aţi fi dat seama că e un amestec de ţigăneşte / ungureşte / româneşte.

Dic mou, sâ trăiţi bine!

"ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE LEGIONARI"

2010-11-02T11:37:00.002+02:00

Legionar – cuvânt care unora le provoacă fiori, altora repulsie. Criminali sau patrioţi? Pentru mulţi e o dilemă. Mişcare considerată moartă, este de fapt foarte activă chiar şi la noi în Moldova. Ca şi legionarii interbelici organizează tabere de muncă, fac marşuri cu tricoloare şi drapele legionare. Iar sensul vieţii lor este reîntregirea pământurilor româneşti şi mântuirea neamului. Sunt fanatici, extremişti periculoşi pentru societate sau doar buni creştini, aşa cum îşi zic ei?

De cum păşeşti pragul sediului Legiunii din Basarabia şi priveşti în jur simţi o stranie încărcătură spirituală. Fereastra este acoperită de un tricolor imens, pe pereţi vezi chipul lui Corneliu Zelea Codreanu, icoane, harta României Mari, bannere cu lozinici şi simboluri legionare. Nu lipsesc cărţile voluminoase de istorie şi nici cele legionare. Iar cei care sunt pentru prima oară în încăpere sunt invitaţi să-şi şteargă picioarele de chipul lui Lenin, care este pus în loc de covoraş la prag– o tradiţie care nimeni nu o încalcă.

Legionarismul nu poate muri

Legionarismul ar părea un capitol încheiat în istoria României şi a Republicii Moldova, mai ales că aceste teritorii au fost timp de decenii sub un regim comunist, totuşi după anii 90, vechii legionari, având iarăşi libertatea de a-şi exprima opinia, dar şi libertatea de asociere, au creat noi cluburi, în care tinerii veneau din curiozitate, sau din convingere.

Legionarismul nu poate dispărea consdideră Tudor Ionescu, preşedintele Noii Drepte din România. «Doctrina legionară este o sumă de norme, valori şi principii, prin acestea este eternă, care nu este supusă dispariţiei în timp, pentru că are la bază ideea creştină, iar dacă spunem că ideea legionară poate dispărea, înseamnă că şi creştinismul este trecător, dar nu putem admite această idee», este de părere Ionescu.

Renaşterea legionarilor

Istoricul, Iurie Colesnic, se întreabă de ce două regimuri antagoniste – cel comunist şi cel al regelui Carol, din România interbelică, nu suportau categoric această mişcare? «A fost o mişcare care speria. Prin ce speria? Prin spirit, aveau un spirit de echipă, un spirit religios foarte profund care îi consolida şi îi făcea de neînvins, fapt demonstrat şi prin aceea că mulţi din aceşti membri au făcut puşcărie 10-20 de ani, sau mulţi au fost trimişi în Siberia şi nu au renunţat la convingerile lor. Mişcare politică a fost suprimată şi transformată în mit, iar mitul este foarte frumos, foarte puternic şi foarte atractiv».

Sociologul Artiom Maister crede că aceste organizaţii naţionaliste apar anume în statele ex-sovietice şi care trec printr-o perioadă de tranziţie: «chiar şi în alte state CSI vom observa că asemenea mişcări au luat o amploare destul de largă, pentru că este vorba de demonstrarea identităţii naţionale, afirmarea istoriei, tradiţiilor, limbii. O reacţie inevitabilă după obţinerea independenţei, asupritorii – comuniştii, s-au transformat în duşmani».

Legionarul iubeşte moartea

Legionarul ar trebui să trăiască în aşa mod viaţa încât atunci când moare, să nu se teamă de moarte. Orice legionar căzut în luptă stă într-un rând cu acel viu, fiindcă legionarii nu mor, afirmă adepţii mişcării. «Noi nu vorbim despre capitanul nostru, Corneliu Zelea Codreanu, la timpul trecut, aşa cum nici de Hristos nu vorbim la timpul trecut, aşa şi despre sfinţii noştri nu trebuie de vorbit, despre strămoşi. Cei care au avut o viaţă întru Hristos, nu mor, ei trec la Hristos. La fel şi sfinţii noştri, fiindcă Căpitanul şi mulţi dintre legionari sunt sfinţi, indiferent daca recunoaşteţi asta sau nu, dar aşa este, conform tuturor canoanelor bisericeşti», suţin legionarii.

Camarazii din cuiburi

În fruntea mişcării a fost Căpitanul, adică, Corneliu Zelea Codreanu, care înfiinţat, împreună cu alţi patru camarazi, Legiunea Arhanghelului Mihail în 1927 . El lăsat mai multe scrieri de care se conduc şi azi neo-legionarii. Astăzi există mai multe organizaţii care au la bază legionarismul, ele nu au un conducător unic. În fruntea fiecăreia este un comandant, aşa cum pe vremuri a fost şi controversatul Horia Sima.

Rolul comandantului este de a conduce toată organizaţia, el este doar unul singur şi dacă doreşte un lucru toată organizaţia se supune, pentru că legionarii pun accent pe disciplină. «Însă comandantul trebuie să fie în primul rând exemplu. El se alege prin fape, nu există alegeri în legiune, fiecare camarad este şeful doar la ceea ce a creat el», spune liderul Sergiu Laşcu.

Toată mişcarea este împărţită în cuiburi, el poate avea de la 3 până 13 oameni. În Cărticica şefului de cuib a lui Codreanu găsim care sunt tipurile de cuiburi din Legiune. Cuiburile pentru tineri de la 14 la 20 de ani, numite „Frăţii de Cruce” şi cuiburile de fete (Doamne), denumite şi „Cetăţui”, mai sunt şi Cuiburile tinerilor între 21 la 28 de ani care formează Corpul Legionarilor.

«Aceste cuiburi, spune Laşcu, sunt create pentru ca în interiorul lor legionarul să facă şcoală. La şedinţele de cuiburi, pe lângă faptul că se spun rugăciuni şi se face apropierea de Hristos, tânărul legionar învaţă mai multe lucruri despre istoria neamului şi a Legiunii, despre comportament. Cuibul este o şcoală moral-spirituală», cred legionarii.

Pentru legionari e foarte importantă armonia din interiorul Legiunii, de aceea toţi camarazii dintr-un cuib trebuie să fie prieteni foarte buni, fraţi. Totul ce se face în Legiune se face cu consimţirea tuturora: «dacă într-un cuib sunt zece oameni şi nouă din ei votează pentru ca să accepte un nou membru în cuib, iar al zecelea nu este de acord, atunci persoana străină nu poate intra în cuib, pentru că ar putea distruge armonia cuibului. Chiar şi Codreanu a spus că şedinţa de cuib este ca o biserică», mai adaugă Sergiu Laşcu.

Istoricul Colesnic spune că există destul de multe asemănări între cele două extreme, de dreapta şi stânga, atât ca structură, dar şi ca conţinut. «Comuniştii, ca factură politică, nu mă refer la cei de azi, cu nimic nu se deosebesc de mişcarea legionară, prin nimic. Sistemul celulei de partid – 3 oameni, 5 oameni, organizaţie primară, organizaţie raională, era sistemul folosit şi de legionari, diferenţa era doar în denumire», e de părere Iurie Colesnic. «Primii credeau în ideea unităţii universale, adaugă istoricul, pe baza unirii tuturor proletarilor, ceilalţi – ideea unităţii universale pe baza religiei creştine. Ideologiile diferite ca scop, dar la bază este ideologia unităţii, ceea ce este important, este fanatismul», conchide istoricul.

Euroscepticism

Un alt motiv pentru activizarea mişcărilor legionare atât în România, cât şi Republica Moldova o reprezintă apropierea de Uniunea Europeană. Explicaţia este simplă, legionarii sunt adepţii statului naţional, or UE se vrea o entitate suprastatală; legionarii sunt educaţi şi promovează un spirit ortodox, or UE promovează toleranţa religiilor.

Sergiu Laşcu vede intrarea în UE drept lichidarea statalităţii. «Există legi ale UE care pur şi simplu te obligă să faci anumite lucruri. Deci tu pierzi suveranitatea şi ţara. UE este o structură anticreştină şi majoritatea legilor UE sunt anticreştine. În multe ţări europene preoţii nu au voie să poarte crucea la vedere ca să nu fie jigniţi ceilalţi, uitând de fapt că Europa este un teritoriu creştin». Paşapoartele biometrice, care vor fi introduse în 2011 şi care sunt o condiţie obligatorie a Uniunii Europene sunt respinse de către legionari, iar dacă acestea vor fi introduse, unii din ei chiar vor renunţa la acest document.

Legionarii din România par să aibă o părere mai moderată faţă de calitatea de membru UE a ţării lor, Tudor Ionescu spune că nu este împotriva aderării României la structura europeană, ci că este necesar de revizuit tratatul de aderare, mai mult ca atât, poporul trebuia consultat prin referendum cu privire la această decizie.

Înseamnă aceasta oare că o dată cu acceptarea a tot mai multe norme europene, legionarii vor deveni tot mai vizibili prin proteste, marşuri sau petiţii?

Între crime şi credinţă

Istoricul Iurie Colesnic spune că dacă aceşti tineri vor să fie identificaţi ca legionari înseamnă că ei trebuie să îşi asume nu doar meritele lor, dar şi crimele. Armand Călinescu, Gheorghe Duca, Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, dar şi alte sute de evrei sau deţinuţi politici sunt crime atribuite legionarilor. Unii legionari nu recunosc aceste crime, alţii însă spun că aceste asasinate au fost comise de membri ai mişcării, dar nu de mişcare şi este esenţial de făcut această diferenţă.

Capul femeii este bărbatul

Doina este şefa Cetăţuilor, ea nu a vrut să ne spună foarte multe despre sine, pentru că femeile trebuie să fie mai discrete. Ea ne-a explicat, însă, de ce crede că femeia nu poate avea un rol de conducător: «nu cred că este corect. Femeia, după cum Dumnezeu ne-a făcut, este pentru a da naştere. Ea trebuie să educe copiii. Cred ca bărbaţii sunt făcuţi pentru a fi puternici, pentru a lupta. Şi femeile trebuie să lupte, dar într-o măsură mai mică…».

Fiind în această mişcare, Doina este de acord să fie într-un fel mai prejos, pentru că e de acord cu ceea ce fac bărbaţii din legiune. «Ei luptă pentru ceea ce trebuie să lupte. Îmi pot spune şi eu părerea, desigur dacă părerea mea este corectă va fi luată în consideraţie. Nu se face diferenţa între femei şi bărbaţi. Noi nu suntem înjosite de bărbaţi», consideră Doina.

Legionarism versus fascism

Mişcarea Legionară este considerată de mulţi extremistă, fascistă, mai ales datorită salutului şi a simbolurilor care sunt considerate ciudate şi a căror semnificaţie sunt puţin cunoscute de masele largi.

«Singura asemănare cu hitlerismul este salutul (deşi se deosebesc puţin) şi o anumită atitudine dură, dar această atitudine dură, la mişcarea legionară, este înăbuşită de spiritul creştin, spre deosebire de hitlerism în care duritatea a ajuns la extremă», consideră simpatizantul din România Denis Boerescu.

Legionarul Sergiu Laşcu ne explică ce reprezintă salutul legionarilor: «ducând mâna dreaptă la inimă apoi ridicând-o spre cer simbolizează înălţarea inimii spre cer. Mai este numit şi salutul soarelui sau al luminii şi biruinţei binelui asupra răului».

Iar cele două simboluri de pe drapelele neo-legionarilor sunt cele Cinci Cruci şi Crucea Maramureşeană, cunoscută şi sub denumirea de Cruce celtică. Cele Cinci Cruci alăturate, simbolizează: Crucea mare din centru – Jertfa Mântuitorului, iar cele patru Cruci mici prin părţi – patru Evanghelii răspândite în patru părţi ale lumii. Cea de-a doua semnificaţie, gratiile de celulă, ca simbol al suferinţelor legionarilor din perioada interbelică. Crucea Maramureşeană (celtică) simbolizează – Crucea mare din centru – Jertfa Mântuitorului, iar cercul simbolizează – veşnicia Domnului, Dumnezeu nu are început şi nu are sfârşit, explică legionarii.

Nu vrem putere, scopul nostru este mântuirea

Individ, Neam, Dumnezeu – este o ordine socială pe care şi-o doresc tinerii legionari. «Vrem să creăm o societate în care individul va sta în slujba neamului, iar neamul în slujba lui Dumnezeu, adică a Bisericii, a Ortodoxiei, fiindcă noi suntem ortodocşi şi luptăm pentru ortodoxie» spune liderul legionarilor Sergiu Laşcu.

Istoria cunoaşte experienţe nu tocmai fericite în ceea ce priveşte legionarii şi puterea în stat. În anul 1940, în timpul regimului lui Antonescu România a fost declarată stat naţional legionar, regim care repede s-a prăbuşit. Politologul Mihai Cernenco ne asigură că mişcarea legionară de acum nu va mai fi capabilă să repete acelaşi scenariul: « opinia publică mondială nu ar accepta nişte chestii de genul acesta, pentru că societatea a învăţat multe lucruri, mai ales după cele două războaie mondiale şi nu cred că Europa contemporană ar tolera nişte accente de acest gen».

Întrebaţi dacă şi-ar dori într-o zi să devină un partid şi să ajungă la conducere ei spun să nu confundăm transformarea mişcării întru-un partid şi crearea unui partid pe lângă mişcare. «Există o diferenţă în a deveni partid şi a face un partid. A deveni un partid înseamnă a renunţa la Legiune. A face un partid înseamnă că există Legiunea, dar şi partidul. Conştientizăm că pentru a realiza ceea pentru ce milităm trebuie să avem şi o putere politică. Însă până ce încă nu ne-am gândit la asta», spune şeful unui cuib, Iacob Lefter.

Dacă mişcarea legionară ar fi avut o doctrină bine definită, pusă cap coadă, ar fi fost foarte uşor să facă un partid. «Dar ea nu are o doctrină bine pusă la punct, are doar nişte principii», spune Iurie Colesnic. «În fond, mişcarea a trăit cu diferite expresii lansate de Codreanu, care au devenit lozinci prin care se mobilizau tinerii. Legionarii din Republica Moldova sunt o umbră palidă a ceea ce a fost cândva Legiunea şi depinde de ei ce direcţie vor lua», conchide istoricul.

Irina Gotişan, Vlada Ciobanu

Material realizat în cadrul cursurilor Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism

Sursa: http://flashmobmd.wordpress.com

"Ne-români care vor să-i reprezinte pe români" sau cum vor Ţiganii să conducă în locul românilor

2010-09-25T19:00:00.003+03:00

Sursa pozei: internet

Pentru alegerile din 3 octombrie 2010, în total 9 asociaţii au desemnat candidaţi pentru formarea autoguvernărilor româneşti locale. Dintre acestea, 3 organizaţii au candidaţi care au fost sau sunt şi în prezent deputaţi în autoguvernările ţiganilor. Datele pe care le prezentăm mai jos sunt publice, ele au fost culese de pe site-ul Biroului Electoral Central (www.valasztas.hu).

Aceste organizaţii sunt următoarele:
1. Asociaţia pe Ţară pentru Reprezentarea Intereselor Românilor din Ungaria (AŢRIRU) - Magyarországi Románok Országos Érdekképviseleti Egyesülete (MROÉE), cu sediul la Chitighaz, piaţa Fő nr. 2, preşedinte: Gulyás György.
2. Asociaţia Română din Budapesta (ARB) - Budapesti Román Egyesület (BRE), cu sediul în Budapesta, sect. VI, str. Rózsa nr. 48, preşedinte: Roxin Anna.
3. Uniunea Democratică Maghiaro-Română (UDMR) - Magyar-Román Demokratikus Szövetség (MRDSZ), cu sediul în Budapesta, sect. XVI, str. Akácfa nr. 52, preşedinte: Papp Zoltán.

Candidaţii în discuţie ai acestor asociaţii sunt următorii:
Mátészalka (jud. Szabolcs-Szatmár-Bereg)
Farkas Sándor (AŢRIRU)
2006, 2002, 1998, 1994 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor

Geszt (jud. Bichiş)
Balogh Barnabás (AŢRIRU)
1998, 1995 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor
Balogh Barnabásné (AŢRIRU)
2002, 1998, 1995 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor
Restás József (AŢRIRU)
2002 - candidat pentru Autoguvernarea Ţiganilor

Leucuşhaz (jud. Bichiş)
Szántó György (AŢRIRU)
1994 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor

Hajdúszovát (jud. Bihor)
Nagy József (AŢRIRU)
2002, 1998, 1994 - candidat pentru Autoguvernarea Ţiganilor

Budapesta, sect. XXI.
Nagy Béla (AŢRIRU)
2006, 2002 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor, Püspökladány

Budapesta, sect. XIII.
Jakab Beáta (AŢRIRU)
2006 - candidat pentru Autoguvernarea Ţiganilor, Püspökladány
Zsuk Ágnes Erzsébet (AŢRIRU)
2006 - candidat pentru Autoguvernarea Ţiganilor, Püspökladány

Budapesta, sect. XV.
Varga János (AŢRIRU)
2006 - candidat pentru Autoguvernarea Ţiganilor, Püspökladány

Szalonna (jud. Borsod-Abaúj-Zemplén)
Orgona Győző (ARB)
2006, 1998 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor
2002 - deputat în Autoguvernarea Croaţilor
Rusznyák Dezső (ARB)
2006, 1998 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor
2002 - deputat în Autoguvernarea Croaţilor
Szűcs Mária Magdolna (ARB)
2006 - candidat pentru Autoguvernarea Ţiganilor

Szendrő (jud. BAZ)
Szávuly Sándor (ARB)
2002 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor

Szendrőlád (jud. BAZ)
Szávuj József (ARB)
1998, 1994 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor
Dányi József (ARB)
1998 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor, Szendrő

Martonyi (jud. BAZ)
Dolányi Bertalan (ARB)
2002, 1998 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor

Győr (jud. Győr-Moson-Sopron)
Karika Rudolf (ARB)
2006 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor

Törökbálint (Pest megye)
Prágai Ilona (ARB)
1998 - candidat pentru Autoguvernarea Ţiganilor, Budaörs

Budapesta, sect. XIV.
Papp Zoltán (UDMR)
2006 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor, sect. XVI.
1998 - deputat în Autoguvernarea Românilor, sect. X.
1995 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor, sect. XVI.
Papp Zoltánné (UDMR)
2006 - deputat în Autoguvernarea Românilor, sect. XIV.
1998 - deputat în Autoguvernarea Românilor, sect. X.
1995 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor, sect. XVI.

Budapesta, sect. X.
Papp Zoltán jun. (UDMR)
2006 - deputat în Autoguvernarea Ţiganilor, sect. XVI.
1998 - deputat în Autoguvernarea Românilor, sect. IV.

Menţionăm, deci, că informaţiile publicate mai sus sunt culese din paginile oficiale de pe Internet ale organelor electorale. În acest fel, nu am avut cum să verificăm eventuala coincidenţă a numelor de familie.
E.I.

Sursa: www.foaia.hu

Semnează şi tu

2010-09-19T08:07:00.002+03:00

Semnează şi tu pentru înfiinţarea Partidului Naţionalist!

Atac iredentist in Baia Mare

2010-09-14T13:15:00.001+03:00

* Iredentismul maghiar ataca din nou Baia Mare *

Saptamana trecuta, la Casa maghiara Teleki s-a derulat o actiune cu caracter extremist, intitulata sugestiv: „Redobandirea Baii Mari” * Actiunea este prima dintr-o lunga serie de evenimente programate in Ardeal si organizate la implinirea a 70 de ani de la cel de-al doilea Tratat de la Viena, in urma caruia, o parte a Transilvaniei, a fost cedata Ungariei * Grav este faptul ca extremismul si sfaturi de genul „politica este arta posibilitatilor si ceea ce nu putem realiza imediat, poate fi realizat pana la urma cu diplomatie si daca trebuie cu pasi militari”, au fost servite unor copiii, elevi la Liceul „Nemeth Laszlo” * Mai mult, se doreste prezentarea unui nou film al controversatului regizor Koltay Gabor: „Horty conducatorul”.

Extremistii unguri vor sa „redobandeasca” Baia Mare. Dupa prezentarea publica a unor filme interzise ca „Trianonul care traieste in noi” si prezentarea unor date istorice catalogate de specialisti drept „elucubratii”, maghiarii incep un nou „turneu iredentist” al carui punct de plecare e Baia Mare. Numai ca, de aceasta data, stindardul revansei maghiare, care incalca grav Constitutia Romaniei, e predat unor tineri, unor copii usor de manipulat si de molipsit de nostalgii revizioniste.

In preajma comemorarii a 70 de ani de la cel de-al doilea dictat de la Viena, in urma caruia, o parte a Transilvaniei a fost cedata Ungariei, „Miscarea Tinerilor din cele 64 de Comitate” (HVIM) din Partium si Transilvania au organizat o serie de expuneri, un „adevarat turneu iredentist”, cu istoricul literar Tompa Laszlo pe post de invitat de onoare. Tema conferintelor: „eliberarea Ardealului de Nord de catre trupele horthyste". De fapt, asa si suna unul din anunturile filialelor HVIM din Ardeal, care anunta ca: „comemoreaza ziua in care orasul a revenit la patria straveche, atunci cand Horty Miklos, viteazul din Baia Mare, s-a reintors, pe un cal alb, in fruntea soldatilor sai, redand ce ne-a apartinut timp de o mie de ani”. Programul „caravanei” a inceput in Baia Mare, lunea trecuta, si a continuat cu Oradea – 7 septembrie, Huedin- 8 septembrie, Cluj – 9 septembrie, Mures – 10 septembrie, Gheorgheni – 11 septembrie, Miercurea Ciuc- 12 septembrie si Targu Secuiesc – 13 septembrie.

HVIM, organizatorul principal al manifestarilor este condusa de controversatul Toroczkai László si este organizata dupa modelul organizarii administrativ-teritoriale a fostului regat ungar. HVIM are drept scop refacerea Ungariei Mari, declarandu-se impotriva Uniunii Europene.

O parte din actiunile organizate de HVIM s-au lasat in alte judete cu dosare penale. Iar liderul organizatiei a devenit celebru dupa ce, in iunie 2008 a fost expulzat din Canada, unde sosise la invitatia organizatiei „Dreptate pentru poporul maghiar” cu scopul de a participa la o demonstratie intitulata „Trezeste-te, maghiare!”. Imediat dupa aterizarea avionului, liderul HVIM a fost retinut de catre canadieni. Dupa cinci ore de audieri, Toroczkai a avut dreptul sa aleaga: ramane in Canada si va fi pornita o procedura impotriva lui, ca pentru o persoana ce reprezinta pericol pentru siguranta nationala sau pleaca din tara.

Pe lista organizatorilor s-a aflat si „Tineretul Maghiar din Ardeal” (EMI), celebra pentru taberele paramilitare de la Gheorgheni, care anul acesta au generat un scandal monstru dupa ce, mai multi tineri au fost acuzati de trafic de droguri, si de organizatia „Turul Sas”, a carui presedinte este Nagy Zoltan.

Evenimentul organizat la Casa Teleki din Baia Mare a fost intitulat sugestiv: „Nagybanya Visszavetele”, adica „Redobandirea Baii Mari”, iar mesajele extremiste si laudele aduse lui Horty au fost transmise unor... copii. Altfel spus, extremistii maghiari nu s-au mai multumit sa incalce Constitutia si sa atenteze la siguranta si integritatea tarii. De acesta data, si-au varsat „naduful” revizionist asupra unor copii, elevi ai Liceului Nemeth Laszlo, care au participat la manifestare.

Insistand asupra importantei Dictatului de la Viena pentru Ungaria (redobandirea unei suprafete de 43.492 km patrati din Nordul Transilvaniei si din Secuime si a unui numar de 1.344.000 de locuitori), s-au lansat mesaje periculoase de genul: „fiecare cetatean maghiar trebuie sa traiasca cu speranta ca politica este arta posibilitatilor si ceea ce nu putem realiza imediat, poate fi realizat pana la urma cu diplomatie si, daca trebuie, cu pasi militari”. De altfel, „victimizarea” este una dintre componentele de baza ale propagandei maghiare, folosita, in functie de conjunctura, atat ca argument in solicitarea de drepturi suplimentare, cat si in justificarea unor atitudini revizioniste.

Invitatul de onoare, Tompa Laszlo, pledeaza, de cate ori are ocazia, pentru implicarea intelectualilor maghiari in prezentarea „istoriei adevarate”, respectiv pentru sustinerea de catre mass-media a demersurilor „restauratoare”, ambele coordonate avand rolul de a mentine treaza „constiinta natiunii maghiare”, uitand ca, istoria adevarata se preda in scoli, nu la manifestari care incalca Constitutia. Cum ar fi, de exemplu, daca Germania si-ar aniversa anexarea Poloniei, ca tot a fost „prietena” Ungariei?

Pe langa atacul la integritatea teritoriala, astfel de manifestari sunt folosite si pentru denigrarea poporului roman. Daca ungurii sunt prezentati ca si „factor civilizator”, atunci cum se explica evenimentele dintr-o lunga lista de localitati ca si Trasnea, Ip, Marna, Zalau, Muresenii de Campie, Nadasel, Huedin etc.? Mai mult, sunt lansate mesaje uluitoare, de genul: „maghiarimea a fost sustinuta de literatura, daca nu ar fi fost literatura, am fi putut deveni poate chiar romani”.

Pentru ca balciul iredentist sa fie complet, s-a dorit prezentarea, in cadrul evenimentului de la Casa Teleki, filmului „Horty a kormanyozo”, adica „Horty, conducatorul” a controversatului regizor Koltay Gabor, autor al celebrului film despre Trianon, interzis in Ungaria, prezentat in premiera tot in Baia Mare si care a generat un scandal monstru in Romania. Numai ca, prezentarea filmului a fost amanata cu o saptamana.

Potrivit presei, documentarul prezinta numai aspectele pozitive din viata si activitatea fostului dictator de dreapta, de care s-a legat istoria Ungariei timp de un sfert de veac. Pelicula nu este altceva decat un instrument de propaganda iredentist-nationalista. Prima parte a peliculei este consacrata copilariei si adolescentei lui Horthy, apoi sunt surprinse imprejurarile in care acesta a ajuns sa preia puterea in Ungaria. Opera lui Koltay pune accent pe politica dusa de Horthy in perioada interbelica, insa o parte importanta din documentar este consacrata rolului pe care conducatorul ungurilor l-a avut in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. Nu lipsesc nici imagini cu intrarea triumfala a lui Horthy in Cluj, dupa Dictatul de la Viena din 30 august 1940. De asemenea, poate fi urmarita si o inregistrare cu discursul lui Horthy tinut in piata centrala a orasului.

Am incercat sa aflam pozitia lui Nagy Zoltan, unul dintre organizatorii evenimentului, dar, dupa modelul obisnuit, acesta a adoptat pozitia strutului, incercand, prin diferite tertipuri, sa scape de explicatii. Nagy Zoltan s-a scuzat ca: „avem un purtator de cuvant, daca doriti sa vorbiti cu dansul. Trebuie sa vorbiti cu domnul Levente Szika. Acum nu am numarul de telefon, va trimit un sms”. Dupa o vreme, ne-a trimis un sms cu numarul purtatorului de cuvant, numai ca, acesta nu a raspuns la telefon. Oare o fi avand si el, la randul sau un purtator de cuvant?

In schimb, reprezentantii UDMR, se dezic de astfel de manifestari. Istvan Ludescher, liderul UDMR Maramures, a declarat ca: „Eu n-am nicio influenta acolo, la Casa Teleki. Nu este o casa administrata de noi. UDMR nu are nimic cu casa respectiva, cu programele pe care le fac ei acolo, asa ca nu va pot da niciun fel de relatii. Nici macar nu am stiut ca a avut loc asa ceva acolo. N-am fost informat, de participat, nici vorba”.

Pe langa incalcarea Constitutiei si manipularea unor tineri, mai exista un aspect interesant: anul viitor, Ungaria va prelua presedentia UE. Oare din acesta postura va lupta pentru obiective importante, ca relansarea economica, ori va tensiona atmosfera cu pusee paseiste? Pentru ca astfel de manifestari, numai in spiritul principiilor europene, nu se inscriu. Vom reveni.

Discursul lui Horthy

Pe langa discursurile revizioniste ale participantilor, elevii de la Nemeth Laszlo urmau sa asculte, din filmul lui Koltay Gabor si discursul lui Horty. Filmul a fost amanat cu o saptamana. Va prezentam insa discursul din pelicula, pentru a va da seama ce fel de mesaje si educatie se transmit tinerilor maghiari: „Cu fericire, salut din Cluj partea redobandita a Transilvaniei. Dupa incercari de 22 de ani, s-a adeverit ceea in ce nu am renuntat sa cred, si acum, cand stau pe pamantul liber al Transilvaniei, asa de tare ma misca maretia acestui moment istoric, ca de abia gasesc cuvinte potrivite sa ma exprim. Bucuria prezentului se combina cu tristetea trecutului si nu pot sa nu ma intreb cum destinul ne-a pus aici intre vest si est... si pe cand alte natiuni ale Europei s-au putut dezvolta, poporul maghiar a sangerat si a murit in lupte crunte. Intre timp, s-au infiltrat natiuni straine, unii s-au refugiat din fata dusmanilor, altii aici au sperat sa se descurce. Stramosii nu numai ca i-au primit, dar i-au acordat si intreaga libertate, aceste libertati au fost asigurate si prin lege. In acesta patrie nimeni nu a avut de ce sa se planga. Totusi, a aparut pretextul sa schilodeasca, sa imparta si sa umileasca tara noastra 1000 de ani. Nu arma ne-a deposedat de pamanturile noastre, ci asa numitul Tratat de Pace. Vrem sa uitam aceste amintiri triste. S-a terminat cu suferinta acestui pamant eliberat. Poate ramane si ceva bun dupa el, deoarece stim ca bunastarea excesiva, lipsita de griji, te incovoaie fizic si psihic. Asuprimea, suferinta si lupta insa antreneaza omul, creste capacitatea de rezistenta si tine treaz in el dragostea de patrie. Vreau sa multumesc celor doi prieteni din Italia si Germania ca intrarea s-a putut realiza fara varsare de sange. S-a incheiat o era trisa a istoriei maghiarilor… toata lumea sa isi ia parte in lucru, si cei care nu sunt maghiari, pentru ca la noi se poate descurca oricine. Fata de ei se va evidentia spiritul impacarii… ce promitem sa o si respectam”.

„Iredentist si revizionist”

Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judetene Petre Dulfu, a spus ca astfel de manifestari: „au un caracter iredentist pe de o parte, si, bineinteles ca si revizionist. Intr-un fel nu ma mira foarte tare, pentru ca exista astfel de ganduri si preocupari de mai multa vreme. Dar in ultima vreme, ori n-am stiut noi, ori au stat cuminti. Uite ca si despre asta n-am stiut, bine ca ati aflat voi. Este in firea lor sa nu se impace cu situatia existenta si sa incerce puterile. Implicarea elevilor este mai grava. Adica de cate ori sunt manifestari la ambasada Romaniei din Budapesta se aduna cativa indivizi pe care nici politia maghiara nu-i poate opri sa nu strige lozinci urate la adresa Dictatului si a celorlalte pe care ei nu-l accepta. Dar, ma rog, ei sunt oameni in varsta. Daca implicam in asta si copii, inseamna ca scopul este acela de a perpetua ideile, de a le transmite ca o mostenire culturala limba maghiara. Ei n-o sa incerce sa faca asa ceva in Slovacia sau in Croatia pentru ca li s-ar pune piciorul in prag imediat. Ei profita de neputintele noastre, ca nu ne putem nici conduce, de dezorganizarea noastra si pana la urma, de prea marea toleranta pe care o avem”.

Sursa:

Ioana LUCACEL

ioana@gazetademaramures.ro

Aiud: Râpa Robilor

2010-09-14T09:50:00.003+03:00

„S-a construit acest monument, inceput la 28 octombrie 1992, terminat la 14 septembrie 1999, pentru cinstirea memoriei detinutilor politici morti in timpul regimului comunist in inchisoarea Aiud si in inchisorile unde nu s-au inaltat memoriale, iar numele lor nu au fost sapate in piatra, pentru aducere aminte. Doamne, primeste jertfa!”.

“La Aiud, loc de intemnitare si exterminare, comunistii au ingropat, in cimitirul denumit de localnici «Rapa Robilor», elita rezistentei romanesti. Inmormantarea detinutilor se facea noaptea, pe intuneric, fara sa li se puna cruce la capatai. Aici, unde mortii sunt neidentificati, de multe ori azvarliti in gropi comune, numai crucile acestui monument le vor veghea somnul”, suna anuntul sobru al inginerului Gheorghe Brahonschi, in 1992, cand s-au inceput, fara nici un sprijin oficial, lucrarile la cel mai de seama monument inchinat victimelor rezistentei anticomuniste din Romania.

Crucea suferintei romanesti

Dominand „Rapa Robilor”, in a carei poala, pe gropile celor ucisi in temnite, comunismul amenajase... cocini de porci, masivul edificiu memorial ridicat intre 1992-1999 (si Troita ridicata de fostul detinut politic Mircea Tarceanca nefinisat in intregime) te face sa te cutremuri dinaintea profundei lui semnificatii, deopotriva crestine si nationale: doua randuri de cruci mai mici, ingemanate, poarta pe bratele lor interioare o cruce uriasa, crucea suferintei romanesti. In interior, pe peretii incintei-capela, de-a lungul treptelor care coboara spre Sfanta Masa a Altarului, strajuiesc placile de marmura alba pe care sunt inscrise numele detinutilor politici morti in inchisoare. Peretii capelei n-au fost destul de incapatori pentru a cuprinde toate placile cu nume (au fost mii de morti!), drept care o parte au fost montate in osuarul alaturat. Listele sunt insa incomplete. Institutiile „abilitate” ale statului nu au catadicsit nici pana azi sa desferece arhivele si sa aduca la cunostinta natiunii romane numele tuturor celor morti sub prigoana comunista, ba chiar au obstructionat repetatele tentative in acest sens ale supravietuitorilor, dovedind mai degraba o complicitate pasiva cu fostii opresori. Aceasta trista si grava „conspiratie a tacerii” se vadeste si in aceea ca, asa cum am putut constata la fata locului, aiudenii insisi n-au habar de semnificatia monumentalului memorial aparut in coasta urbei, ba multi dintre ei ii si ignora existenta...

Memorial si biserica

In ziua Inaltarii Sfintei Cruci, la 14 septembrie 2000, a avut loc slujba de sfintire a mausoleului de la Aiud, savarsita de I. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului, impreuna cu un sobor de preoti ortodocsi si greco-catolici, toti trecuti pe la Aiud si prin alte temnite comuniste. Asistenta a fost numeroasa (supravietuitori ai temnitelor, urmasi ai celor cazuti, fete bisericesti, oameni de presa si de cultura etc.), dar din nefericire n-au putut fi de fata si cei ce si-au pus tot sufletul la temelia impunatorului memorial: initiatorul proiectului, detinut politic timp de 17 ani, inginerul Gheorghe Brahonschi (m. 1997), si autorul proiectului, arhitectul Anghel Marcu (m. 1998). Dupa disparitia celor doi, cea care a vegheat finalizarea lucrarilor, cu sprijinul filialelor din Sibiu si Alba ale Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, a fost d-na Maria Brahonschi, vaduva lui Gh. Brahonschi, la randul sau trecuta prin inchisorile politice de femei.

In cuvantul rostit cu acel prilej, I. P. S. Bartolomeu a spus, intre altele: „Iata, am venit sa sfintesc acest prestol realizat prin grija deosebita a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Sibiu. [...] Si am facut sfintirea dupa ritualul intreg, socotind ca este bine ca aceasta masa sa nu fie doar un simbol, un jertfelnic pe care sa se oficieze doar parastase, ci, cel putin din cand in cand, sa se savarseasca pe ea si Sfanta Liturghie. Pentru aceasta este nevoie de o sfintire speciala. In piciorul Sfintei Mese am asezat Sfinte Moaste ale unui martir - in acest loc al martirajului - si documentul care s-a citit in fata fratiilor voastre, si care ramane aici, sub pecete, atat cat va dura acest jertfelnic si cat va dura acest monument“. „In numele lui Dumnezeu si in numele mortilor nostri, va multumesc tuturor celor ce ati jertfit si ati ridicat acest monument memorial, celor ce ati zidit acest jertfelnic pe care astazi s-a savarsit, pentru intaia oara, Sfanta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur”, a incheiat Inalt Prea Sfintia Sa cuvantul arhieresc de dupa slujba.

De veghe la Rapa Robilor

Asadar, monumentul de la Rapa Robilor nu este doar „mormant al celor fara de morminte” si simbol al rezistentei jertfelnice impotriva comunismului, ci o adevarata biserica a „celor prigoniti pentru dreptate”, asa cum sta scris pe frontispiciu, „ca a lor este imparatia cerurilor”. Dar pentru ca in acest sfant locas Liturghia sa nu fie oficiata numai „din cand in cand”, o alta figura luminoasa a Bisericii stramosesti, Protosinghelul Iustin Parvu de la Petru-Voda (fost detinut politic, ca si ierarhul de la Cluj), a luat initiativa construirii, alaturi de mausoleu, a unei cladiri-anexa, cu menire de „arhondaric”, in care, dupa spusa cuviosului staret, „vor locui zi de zi, cu binecuvantarea noastra, Inchisoarea de la Aiuddupa randuiala calugareasca, cativa tineri calugari ai sfintei noastre manastiri, ce se vor ingriji de mausoleu si de mormintele de la Rapa Robilor, slujind zilnic slujbele si rugaciunile de pomenire a celor ce si-au jertfit viata pentru Hristos si pentru neamul romanesc”. Cladirea-anexa a fost terminata in acest an, dar veghetorii permanenti n-au apucat inca sa se instaleze in ea. Cutare preot din vecinatate este ingrijorat ca permanentizarea unui astfel de asezamant manastiresc i-ar face... concurenta. D-l Tudor Stanescu (fost detinut politic, trecut pe la Pitesti si Aiud), care acum supravegheaza ansamblul memorial, ne explica insa ca solutia propusa de Parintele Iustin este totusi singura care poate asigura buna paza si intretinere a monumentului, precum si cinstirea cuviincioasa a martirilor, altminteri totul riscand sa ramana de izbeliste o data cu trecerea vremii.

De la Marasesti la Aiud

D-l Gabriel Constantinescu (veteran de razboi si fost detinut politic), directorul publicatiei sibiene Puncte cardinale, ne lumineaza pana la capat asupra semnificatiei complexe a mausoleului, printr-o interesanta comparatie cu cel de la Marasesti, dar ne rezuma si o anume amaraciune pe care o resimt din ce in ce mai mult toti supravietuitorii luptei anticomuniste, atati cati au mai ramas: „Conceptia arhitecturala a Mausoleului de la Aiud este comparabila cu ceaMonumentul - biserica al suferintei romanesti care i-a insufletit pe autorii Mausoleului de la Marasesti, inaltat in memoria celor ce au cazut pentru infaptuirea Romaniei Mari. Dar spre deosebire de Mausoleul de la Marasesti, care glorifica victoria si pe cei ce au dobandit-o cu sacrificiul vietii lor, Memorialul de la Aiud este inchinat suferintei. Un templu al durerii, in care cele sapte perechi de cruci ingemanate simbolizeaza martiriul fratilor de lupta - frati prin moarte, nu prin nastere. Deasupra lor se intinde crucea grea a destinului unui neam care a indurat timp de o jumatate de secol umilintele si suferintele celei mai cumplite tragedii istorice a secolului 20: teroarea comunista. Ca si la Marasesti, Mausoleul de la Aiud a fost conceput atat ca locas de inchinaciune si de reculegere, cat si ca necropola pentru osemintele celor cazuti. Dar, in timp ce pentru a ajunge la osuarul de la Marasesti, trebuie sa urci, urcus care simbolizeaza drumul spre victorie, la Aiud trebuie sa cobori treptele suferintei. In osuarul de la Marasesti se odihnesc ramasitele pamantesti ale multor ostasi romani. Romania Mare a stiut sa-si cinsteasca eroii! Osuarul de la Aiud este insa gol. Nici Romania lui Ion Iliescu, nici cea a lui Emil Constantinescu, nici cea a lui Traian Basescu nu s-au invrednicit sa identifice locurile unde au fost azvarliti fara cruce cei morti in temnitele si in lagarele de munca ale celui mai criminal regim politic din istorie”.

Razvan CODRESCU
Lumea credintei, anul III, nr. 6(23)

Sursa articolului : www.crestinortodox.ro

Comemorare Pintea Haiducul - august 2010

2010-08-24T16:17:00.007+03:00

O delegaţie a filialelor ND Baia Mare şi ND Baia Sprie s-a deplasat pe data de 14 august la mormântul eroului local Grigore Pintea cunoscut ca şi ”Pintea Haiducul”. Membrii delegaţiilor au depus o coroană în cinstea haiducului local, au spus o rugăciune şi au ţinut un moment de reculegere în memoria haiducului.

Scurt Istoric

Grigore Pintea, cunoscut ca şi Pintea Haiducul, s-a născut în jurul anilor 1660 – 1670 (nu se ştie exact) în satul Măgoaja, comuna Chiuieşti, judeţul Cluj. În timpul tinereţii ajunge în satul Budeşti din Maramureş unde este luat de slugă de către un boier local numit Raitos. Cu timpul devine nemulţumit de condiţiile de viaţă si fuge in codrii cu gândul să devină haiduc. Prima menţiune documentară a acţiuniilor lui Pintea datează din anul 1694 cănd acesta se află în preajma oraşului Baia Sprie. Cetele lui de haiduci sporesc repede, astfel în anul 1700 avea sub conducere 3 cete de haiduci, ceata principală în care era şi el cuprindea 120 de oameni. Una dintre cea mai mare acţiune întreprinsă de Pintea şi cetele lui este descrisă de judele din Baia Sprie si predată omologului său din Baia Mare, în care îi face cunoscut că cetele lui Pintea au atacat castelul din Rona şi au omorât 250 de soldaţi, prădând castelul de bunuri şi de cei 150 de cai care erau in curtea castelului. În faţa acţiunilor tot mai îndrăzneţe ale lui Pintea, între anii 1699 şi 1702 autorităţile militare şi civile au pus o recompensă pentru prinderea lui, viu sau mort, în valoare de 500 de taleri. Bunătatea lui Pintea faţă de ţăranii săraci şi oprimaţi se arată în acţiunile lui când tot ce prăda le dădea lor. Astfel în anul 1698 se menţionează că cetele lui i-au prădat pe negustorii Ambruss si Istvan Kosegyi în jurul oraşului Baia Mare, bunurile lor fiind împărţite ţăranilor din satul Mara. Atacurile lui Pintea erau îndreptate în primul rând spre marii boieri, iar ura lor faţa de Pintea era nemărginită, explicând astfel cruzimea cu care erau omorâţi haiducii prinşi. Prin anul 1700 pagubele produse de haiducii lui Pintea marilor negustori erau aşa de mari încât împăratul Leopold I al Austriei a mai pus încă 500 de taleri pentru capul lui. În anul 1703 Pintea se alătură răscoalei antihabsburgice si pe 13 august în acelaşi an asediază oraşul Baia Mare, obligând autorităţile să se supună. Pe 14 august Baia Mare se supune şi ca răsplată oamenii lui Pintea sunt serviţi cu 7 căruţe de pâine, carne şi vin. Se pare că mâncarea a fost otrăvită că la un moment dat oamenii au aruncat-o şi au spart butoaiele de vin, îndreptându-se să asedieze din nou oraşul. După ce au spart poarta oraşului, haiducii au intrat înăuntru şi s-au angajat în lupte corp la corp cu soldaţii din oraş. Din păcate, în timpul luptelor Pintea este ucis mişeleşte de la distanţă de un glonţ tras de Dessi Istvan, proconsul în magistratura oraşului. Procesul verbal care certifică moartea lui Pintea, arată ura autorităţilor faţă de el pentru acţiunile întreprinse, fiind numit “hoţ înveterat”. Legenda spune că trupul lui a fost luat de haiduci şi dus în codrii muntelui Gutâi si înmormântat acolo. Astfel se încheie viaţa unuia dintre cei mai “însemnaţi români al secolului al XVIII-lea” după cum a spus Nicolae Densuşianu.

N.D. Maramureş şi N.D. Cluj

... am sa te răstignesc...

2010-08-14T10:06:00.005+03:00

Deţinutul Eugen Ţurcanu - conducătorul "reeducării" de la Piteşti

... Ioan Ianolide relata în amintirile sale atitudinea total inumană, deplasată, batjocoritoare a temutului torţionar faţă de colegul său de pat: "Ţurcanu îl bătuse zi şi noapte. Îi spuse: Ca pe Hristoşii mă-tii, măi banditule, am să te răstignesc, dar tu nu eşti Dumnezeu, ca ăla, ca să învieze, învia-l-ar mama dracului de mincinos, că de la el se trag toate ororile săvârşite de legionari, din spirit de sacrificiu ca el, nu? ... Hristos a fost un şarlatan care a înşelat lumea şi numai atât, bă. Va trebui să-ţi răstigneşti tu singur prietenii ca să le scoţi pe Hristos din capetele alea verzi. S-a terminat cu jertfa! Aici vă facem oameni, bă, oameni, nu bandiţi, nu mistici!"

Parte din articolul "Crucea reeducării" din revista Rost, nr. 89, iulie 2010, pag. 47

Aşa arăta "Fenomenul Piteşti" sau apogeul Reeducării din închisorile comuniste, "reeducare" împotriva a tot ce înseamnă dragoste de Dumnezeu şi neam.

GÂNDURI DESPRE TABĂRA DE VARĂ A NOII DREPTE - EDIŢIA 2010

2010-08-12T08:24:00.003+03:00

Debutul taberei noastre din acest an a stat sub semnul unei mârşăvii, a unei şicane din partea autorităţilor (care nici măcar nu au avut curajul şi demnitatea să-şi recunoască deschis implicarea) şicană menită să împiedice din start desfăşurarea taberei.

Am trecut de acest prim obstacol, cu ajutorul lui Dumnezeu şi stăruinţa, priceperea si devotamentul camarazilor care s-au ocupat de organizarea acestei manifestări; manifestare, subliniez, legală, paşnică şi constructivă, care nu a furnizat nimănui nici un motiv real pentru a fi obstrucţionată sau interzisă. Trista ironie constă in faptul că noi ne aflam acolo şi pentru a ne exprima ataşamentul faţă de principiul constituţional (Constituţia fiind legea fundamentală a ţării ) al unităţii, independenţei, integrităţii teritoriale şi suveranităţii Statului Român. Ce motiv aveau atunci anumite oficialităţi ale acestui stat să ne pună beţe in roate ?!

În opinia mea, teama asta neroadă faţă de o mână de tineri patrioţi români veniţi din toate provinciile istorice româneşti să-şi afirme idealurile lor naţionale şi creştine, coroborată cu tolerarea şi sponsorizarea din bani publici a activităţilor şovine, xenofobe şi revizioniste ale unor organizaţii extremiste maghiare, reflectă pur şi simplu starea accentuată de putreziciune morală şi de descompunere instituţională a Statului. Ar fi hazliu, dacă nu ar fi în realitate atât de tragic….!

Cred că cel mai important beneficiu pentru noi şi pentru organizaţie, rezultat in urma taberei de vară, a fost-pe lângă deciziile importante, hotărârile şi planurile de viitor adoptate de noi-întărirea spiritului de camaraderie, a solidarităţii sufleteşti fără de care nu se poate duce la bun sfârşit nici un proiect cu adevărat important. Diferenţele de idei şi opinii nu ar trebui nicicând să ne oprească să acţionăm unitar, concertat, in adevăratul duh naţional-creştin. Acest principiu cred că e valabil nu numai pentru Mişcarea Noua Dreaptă, ci şi pentru celelalte organizaţii naţionaliste româneşti, când se pune problema interacţiunii lor, in scopuri de interes naţional.

Un moment vibrant, de o mare încărcătură spirituală, l-a reprezentat vizitarea complexului de fortificaţii şi incinte sacre dacice de la Grădiştea Muncelului, Sarmizegetusa dacică şi „ Muntele Sfânt” al dacilor, Kogaionon. Aceste vestigii glorioase ale puterii şi măreţiei strămoşilor noştri, de mare valoare istorică şi culturală, parte intrinsecă a patrimoniului cultural universal, ne-au lăsat o impresie de neuitat, in ciuda nepăsării şi indolenţei autorităţilor în problema conservării lor şi a valorificării potenţialului lor turistic. Parcă ne-am fi întors în timp, în epoca premergătoare etnogenezei poporului român ! Frumuseţea şi complexitatea civilizaţiei clădită de strămoşii daci ar trebui să ne accentueze sentimentul mândriei naţionale, al apartenenţei la un neam nobil din marea familie a popoarelor de rasă indo-europeană, dar în acelaşi timp ar trebui să ne determine să conştientizăm în mod pregnant responsabilităţile enorme ce ne revin pentru păstrarea moştenirii noastre spirituale, biologice şi materiale, pentru apărarea Neamului şi a pământului străbun de diverşii factori dizolvanţi, distrugători, care asaltează în prezent societatea românească.

La întoarcerea noastră din tabără, am păstrat un moment de reculegere pioasă la monumentul din centrul oraşului Deva ridicat in memoria grupurilor de luptători din Rezistenţa Naţională Anticomunistă, din Făgăraş, zona Muscelului şi Vrancea. Ne-am înclinat plini de emoţie în faţa plăcuţei comemorative inscripţionate cu numele unor personalităţi emblematice ale luptei anticomuniste : Ion Gavrilă Ogoranu şi Elisabeta Rizea. Ne-am adus aminte de cuvintele lor cu valoare testamentară: „ Mamă Ţară, iartă-ne că am cutezat să trăim, să luptăm şi să murim pentru tine” şi am reflectat puţin la soarta acestor martiri şi eroi români. Nu aveau capacităţi supranaturale, nu erau nici semizei, nici extratereştri. Totuşi, au scris o pagină de extraordinară demnitate naţională in cartea Istoriei Neamului nostru, intr-o perioadă extrem de neagră pentru România, de prigoană cumplită contra patrioţilor români. Tăria lor fantastică de caracter, iubirea aprigă de Ţară şi faptele lor curajoase au izvorât firesc, din educaţia, formarea lor în spirit creştin şi patriotic.

Astăzi, România traversează o perioadă poate la fel de nefastă, chiar dacă unele primejdii şi provocări s-au schimbat .În plus, şi asta e cel mai grav, sistemul educaţional românesc produce azi cu precădere tineri absolvenţi spălaţi pe creier, narcotizaţi de ideologiile stângiste la modă.

Soluţia pentru noi, tinerii, este să gândim liber, fără prejudecăţi, să încercăm să ne informăm corect şi mai ales să facem un efort intens de autoeducaţie bazată pe valorile tradiţionale – Credinţă, Patrie, Familie, Neam, ca să ne perfecţionăm continuu moral şi sufleteşte, să devenim vrednici de lupta şi jertfa înaintaşilor. Sprijiniţi Mişcarea Noua Dreaptă, inclusiv proiectul ei politic atunci când il vom lansa, şi fiţi loiali mereu Neamului. Numai aşa vom izbândi.

Ioan Dragoş- Noua Dreaptă Maramureş

Factura taierilor va fi platita de UDMR

2010-07-14T08:21:00.002+03:00

Viceprim-ministrul guvernului, d-l Markó Bela, l-a invitat pe omologul sau din Ungaria si l-a prezentat - s-a spus dintr-o eroare! - ca prima oficialitate de rang inalt a noului executiv din Ungaria care viziteaza... Ungaria.

"Eroare" este un fel de a zice! Cum spune proverbul, gura pacatosului adevar graieste!

Pe de o parte, oficialitatile din Ungaria - in frunte cu actualul prim-ministru, Victor Orban, e drept, pe cand era seful opozitiei -, vin cand au treburi deloc private in Romania fara comunicari oficiale si tin discursuri la reuniuni sau participa aici la ceremonii deloc particulare.

Si discursurile nu sunt deloc ortodoxe din punctul de vedere al relatiilor statale dintre Romania si Ungaria, avand evocari istorice antitrianoniste si altele asemenea. Pe de alta parte, d-l Markó Bela, dupa victoriile deloc neimportante, ba chiar de toata isprava, realizate impotriva Romaniei, are toata indrituirea sa considere Romania Ungaria insasi!

Caci, sarind asa deodata din tabara anti-Basescu in tabara pro-Basescu, partidul domniei sale, exploatand aritmetica parlamentara, a obtinut incredibilul: recunoasterea tinutului secuiesc (urmeaza probabil autonomia, poate si desprinderea de Romania) si predarea istoriei si geografiei Romaniei in limba maghiara pentru minoritatea maghiara.

Ba chiar si sprijinul europarlamentarilor romani legati de actuala guvernare pentru alegerea d-lui László Tökes, adversar declarat al Trianonului si adept tot declarat al unei segregari a Ardealului de Romania, ca vicepresedinte al Parlamentului European, intr-un aranjament absolut jenant pentru un asemenea for.

Asa ca pentru d-l Markó Bela straniu ar fi acum sa confunde Romania cu Romania, si nu Romania cu Ungaria! Sa recunoastem insa abilitatea politica a partidului domniei sale. Care nici nu este un partid, ci pastreaza ambiguitatea unei organizatii constituite pe criterii etnice.

Luand act de clivajul de pe scena politica romaneasca, ce a existat indiferent de numele partidelor sau de curentele doctrinare de la care s-au revendicat, UDMR a schimbat aliantele ca pe ciorapi pentru a fi la guvernare si a obtinut astfel tot ce a dorit.

UDMR a inteles mai bine decat oricine predispozitia generala a partidelor romanesti pentru politica de cedare, dorinta acestora de a fi cu orice pret la putere pentru a fi langa vaca de muls a banului public si asezarea intotdeauna de catre acestea a intereselor partinice si personale inaintea celor nationale.

A fost foarte usor astfel sa realizeze ceea ce a dorit prin simpla conditionare "votez daca-mi dai asta sau asta", ori santajul pur si simplu "nu votez daca nu-mi dai asta sau asta"!

Asa s-a ajuns sa se obtina pentru minoritatea maghiara o autonomie dincolo de cea rezultand din descentralizarea fireasca de tip european, asa s-a ajuns ca in Romania sa existe reprezentanta a unei organizatii paramilitare maghiare declarat iredentiste, asa s-a ajuns ca ministru al Culturii (s-ar zice romane!) in Guvernul Romaniei sa fie un maghiar de la UDMR!

Ultima manevra politica a UDMR a fost rocada de la coalitia Johannis la Guvernul Boc, manevra prin care s-a obtinut paroxismul, ce apartine totusi aliatilor romani din actuala coalitie: s-au facut cedari de la interese romanesti notorii spre a se putea taia (!) salarii si pensii, tragic instrument pentru mentinerea la putere.

Sa recunoastem ca si partidele romanesti implicate, si UDMR au atins desavarsirea. UDMR a ajuns probabil la apogeu.

Dar a ajuns intinzand coarda! A intins coarda pana la rupere, pentru ca, spre a-si realiza mentionatele interese de ordin strict etnic, s-a servit de taierea salariilor si pensiilor romanilor, inclusiv ale celor de nationalitate maghiara.

Nu stim daca cei din urma vor uita, dar este cert ca romanii nu vor uita! Pana la urma, va ramane ca ungurii au votat sa le taie pensiile si salariile, chiar daca au fost si romani care le-au facut asa ceva.

Si, daca UDMR in frunte cu d-l Tökes nu va apuca sa plece cat mai degraba cu Ardealul spre Ungaria Mare a visurilor lor, va fi probabil ultima data cand partidul maghiar va mai pupa guvernarea in Romania.

Caci, pana sa ajunga la guvernare, orice partid romanesc nu va mai primi nici un vot de la romani daca nu va avea in programul sau expres precizata excluderea oricarei aliante cu UDMR.

Analiza de Ilie Serbanescu

Sursa: Bloombiz

Noi (nu mai) vrem pământ

2010-06-30T09:33:00.004+03:00

"Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!"

George Coşbuc

"Singura vină de azi este că sunt român"

2010-06-29T23:35:00.013+03:00

Spunea la un moment dat un "zăpăcit" (Gherman) că s-a săturat de România. Eu cred altceva: România s-a săturat de hoţi, politicieni corupţi, hoţi şi alte pramatii şi scursori. Nu pot să spun nimic de pupătorii de dosuri, că iar mă cenzurează camaradul meu.
Hai să politizăm tot şi să continuăm dictatura! Acesta să fie mesajul actualului preşedinte al României "libere"?

Societatea Română de Radiodifuziune (SRR). Cum sună asta, da cu preşedinte ungur?

Unii ar spune "a înnebunit lupul". "Ne-am dus dracului cu totul" ar spune alţii. Cred că toţi ar avea dreptate. Ne-am dus pe râpă; am înţeles, un fel de ong la guvernare, să zicem că merge (vezi UDMR nu este partid politic); da să acapareze acum, doar pentru că există înţelegeri politice care subminează întreaga naţiune română, o instituţie a statului român care se dorea apolitică, un individ care aparţine UDMR, asta e crimă împotriva statului naţional român.

Ce să mai spunem de drapele ale Ungariei arborate pe instituţii publice din România şi abţibilduri cu hărţi ale "Ungariei mari" pe maşini cu numere de înmatriculare româneşti sau de bande de debili mintal care doresc "Ungaria în vechile graniţe"?! Oare ungurii din Ungaria chiar îşi doresc asta? Ioooooooi, ce m-aş bucura să revina iar teritoriile de la graniţa cu Ungaria la noi.....

Dar, să revenim

Mă uitam la tembelizor şi am vazut că unul dintre catindaţii la postul de preşedinte al SRR a rămas consternat că una s-a ales în Consiliul de Administraţie şi alta au votat (ca în turmă - scuzaţi comparaţia) în Parlament. Omul, cred că în sfârşit, şi-a dat seama că ţara în care trăieşte e condusă în totalitate de pdl-udmr sub semnul unei dictaturi portocalii, restul (vezi poporul, naţiunea în totul unitar) nu (mai) contează. Dar oare a contat cândva opinia poporului? Oricum, săracul om a spus că, la întrebarea mamei sale "ce se întâmplă" i-a răspuns "Mamă, azi mi-am dat seama că singura mea vină este că sunt român".

No comment...

NADGOB

...Sdrobiti vrajmasii...

2010-06-22T22:12:00.001+03:00

69 de ani de neuitare. Maresalul Antonescu : „Ostasi, va ordon treceti Prutul!”

2010-06-22T22:03:00.002+03:00

Acum 69 de ani, in noaptea de 21 - 22 iunie, ora 24.00, pe o ploaie torentiala, Armata Română a declanşat operaţiunile militare pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de sub ocupaţia sovietică criminala care a survenit in urma semnarii pactului Ribbentrop-Molotov, transmite Romanian Global News.

"OSTASI, Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre. [...]
Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.
Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.
OSTASI, Izbanda va fi a noastra. La lupta. Cu Dumnezeu inainte!"

Proclamatia catre romanii basarabeni

Basarabeni,
Cu vrerea Domnului, prin sângele Eroilor noştri am izgonit de pe pământul strămoşesc pe duşmanii Neamului, redându-vă libertatea şi credinţa, onoarea şi drepturile.
Am prăvplit stăpânirea întunericului care a pustiit bisericile, casele, avutul nostru.
Am spulberat cu vitejia ostaşilor, cotropirea sălbatică a celor ce v-au ţinut în robie şi au răspândit, pe pământul nostru, moartea şi focul.
Ne întoarcem răzbunători în glia moldovenească a lui Ştefan cel Mare reaşezând de a pururi temeliile Neamului românesc.
Basarabeni,
Anul zbuciumat de umilire şi nedreptate, de cotropire şi vrajbă a luat sfârşit.
Aţi simţit prin propria voastră suferinţă, prin sărăcia şi umilirea în care aţi trăit ce înseamnă comunismul.
Aţi putut judeca singuri că viaţa fără libertate şi proprietate, fără dreptate şi familie, fără biserică şi lumină este mai cumplită decât moartea.
Eroii şi bravii ostaşi ai armatei noastre v-au eliberat!
Cinstiţi-le jertfa şi lupta prin fapta voastră!
Din încercarea şi jertfa noastră, să luăm învăţătură.
Un neam trăieşte şi se înalţă prin fapta de credinţă şi luptă, prin munca şi zbuciumul fiecăruia din fiii lui.
Din cenuşa robiei şi din rănile încercării, să ridicăm azi noi temeiuri de viaţă.
Trecutul s-a stins , să întemeiem viitorul.
Trebuie să ştergem toate urmele prădătorilor şi să distrugem toate uneltele lor.
Voi conduce eu însumi organizarea Basarabiei şi Bucovinei şi voi reface toate aşezările.
În popasul acestui an de prăbuşire, Ţara noastră, vechea voastră Patrie, s-a schimbat.
O domnie nouă şi curată, o nouă ordine întemeiată pe cinste şi muncă, pe dreptate şi adevăr, stă chezăşie a viitorului.
Vom duce lupta şi înnoirea mai departe, prăvălind în ţăndări tot ce a împiedicat Neamul nostru să se înalţe.
Românii vor fi cu adevărat stăpâni în Ţara lor, iar ţăranii vor simţi cu adevărat bucuria muncii şi rodul pământului lor.
Voi veghea până la moarte ca drepturile voastre să fie sfinţite, ca viaţa nouă ce întemeiem să şteargă toate amintirile păcatelor noastre din trecut.
Prindeţi-vă, dar, cu încredere în roiul de muncă pe care îl începem astăzi.
Basarabeni,
Prin disciplină, prin ordine, prin muncă, păşiţi în marşul învierii naţionale.
Sub scutul armatei dezrobitoare, porniţi la faptă nouă.
Am plătit scump blestemul greşelilor trecutului.
Să răzbunăm, prin vrednicia noastră de azi, uitarea de ieri.
Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria!
Trăiască România!
7 iulie 1941
Ion Antonescu

Peste 71.000 de militari români au căzut în Razboiul de Reintregire a Ţării, pornit in zorii zilei de 22 iunie 1941 si sfârsit tragic la 23 august 1944, act ce a trimis in lagarele de exterminare sovietice 114.000 militari romani, facuti prizonieri de razboi ai Armatei Rosii.
De la 22 iunie 1941, - concomitent cu operatiunile Armatei a 3-a Româna în partea de nord a Bucovinei si ale Armatei a 11-a germana în nordul si centrul Basarabiei - în partea de sud a Basarabiei si în masivul Cornesti, a actionat Armata a 4-a Româna, cu misiunea, initiala, de retinere a inamicului, urmand sa forteze, ulterior, Prutul. Conform arhivelor militare, numai în perioada 22 iunie-15 iulie 1941, s-au înregistrat 2.320 morti, 7.962 raniti si 3.492 dispăruti. Dupa 33 zile de razboi, intreaga Basarabie si Bucovina de nord erau eliberate. Comunicatul nr. 6 din 25 iulie 1941 al Comandantului frontului romano-german avea urmatorul continut: "Lupta pentru dezrobirea brazdei romanesti de la Rasarit s-a terminat. Din Carpati si pana la mare suntem din nou stapani peste hotarele strabune".

Trăiască România "Liberă"! Oare?!

2010-06-07T21:17:00.001+03:00

Asa sa arate oare ţărişoara noastră?

Rugăciunea lui Iorga

2010-05-21T19:54:00.002+03:00

...Este un singur Dumnezeu şi multe feluri de a crede în el nu sânt. Dar felul în care trebuie să i te închini se schimbă după durerile şi grijile ce le aduce fiecare zi. Cerem în zilele obişnuite sănătate, putere de muncă şi voie bună, cerem binecuvântarea cerească pentru noi şi toţi ai noştri de sângele şi din apropierea noastră. Dar în zilele cum sunt cele de astăzi, neobişnuite, trebuie să cerem dacă nu neobişnuite lucruri, măcar cu o stăruinţă neobişnuită, cele urmează:

Dă, Doamne, mintea Ta cerească acelora care au să ducă ţara românească în zilele greutăţilor celor mai mari! Dă, Doamne, bună înţelegere între toţi cei buni şi destoinici, iar gurile vorbitoare de rău opreşte-le de a rosti şi zădărniceşte faptele cele rele pe care cei răi le gătesc! Dă, Doamne, prieteni credincioşi ţării şi neamului, iar pe duşmani orbeşte-i şi ia-le înţelegerea!
Dă României, dă poporului român întreg tot dreptul lui, căci mai mult nu-ţi cere! Ajută-ne, Doamne, în ceasul cel greu, căci, din părinţi în fii, mult am răbdat pentru Tine!
Amin !

NICOLAE IORGA

Sursa: paulghitiu2009.blogspot.com

Pe pariu. Profii n-or sa faca greva!

2010-05-21T17:52:00.002+03:00

Facem pariu ca dascalii nu vor face greva pe 31 mai?

Si daca totusi, printr-un absurd didactic, vor fi cativa rebeli incat sa isi arunce cataloagele si planificarile, ca pe vesnice simboluri ale supravietuirii... bugetare, restul vor sta cuminti la caldurica, prin clase sau salile profesorale.

Lasitate, senzatie de deja-vu sau pur si simplu comoditate... Lenea. Tu nu trebuie sa misti un deget atata vreme cat sunt destui prosti care sa o faca pentru tine. Unitatea le-a lipsit mereu acestor maestri ai cartilor. Asul de trefla sta in acel cerc perfect, fara sincope si frustrari, in acel tot unitar cu care poti uneori sa rastorni si muntii... daramite un “pinguin”...

De la victimizare la victima sigura e doar un pas... Pe buza prapastiei stau ei, profesorii. Cei care au fost mereu aproape de greva dar au dat-o la intors in ultima secunda. Cei care au amenintat cu boicotari peste boicotari dar au mers apoi frumos la semnat condici pe la bacalaureate si examene de (in)capacitate. Voci stinse se aud prin curtile scolilor... “De ce sa mai iesim in strada?! Oricum nu rezolvam nimic”.

Poate nu... poate da... Un lucru e cert. Statul, chiar si in banca ta, cand altii iti fura painea de la gura... nu a rezolvat mult nicicand.

Ministrul Funeriu a anuntat noi negocieri cu sindicatele. De luni incep discutiile.

Si orice farama de paine va cadea de la geamul ministerului, vor fi destui nesatui sa sara dupa ea. Furtuna trece si vine iarasi. La fel si criza. Dar, un bob de mazare nu face niciodata cat o pastaie si nici ciuguleala pe la colturi de parlament nu iti tine de foame pana la leafa viitoare.

Gaudeamus Igitur!

Tania Purcaru

Sursa: www.citynews.ro/maramures

Băsescu >= Ceauşescu? Sau doar > ?

2010-05-21T11:00:00.004+03:00

"Domnule presedinte si onorata instanta, avem de judecat astazi pe inculpatii Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena care se fac vinovati de grave crime indreptate impotriva poporului roman, cei doi inculpati au savarsit fapte incompatibile cu demnitatea umanii cu principiile justitiei sociale, actionand discretional, despotic si criminal, in mod deliberat, pentru a distruge poporul roman, in numele caruia s-au erijat drept conducatori. Pentru crimele grave savirsite de cei doi inculpati in nu- mele poporului roman, victimele nevinovate ale acestor doi tirani, va solicit:

Domnule presedinte si onorata instanta, va cer condamnarea acestora la moarte pentru savirsirea urmatoarelor fapte penale:

infractiune de genocid, prevazuta de articolul 357, aliniatul 1, Cod Penal, litera c;
subminarea puterii de stat prevazuta de articolul 162, Cod Penal, pentru organizarea de actiuni armate de natura sa slabeasca puterea de stat;
infractiunea de acte de diversiune prevazute de articolul 163, Cod Penal, pentru distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare, in intregime sau in parte, prin explozii sau orice alt mod al instalatiilor industriale sau a altor bunuri de natura. sa aduca in orice mod atingere securitatii statului, si
pentru infractiunea de subminare a economiei nationale, prevazuta de articolul 165, Cod Penal, prin faptul ca au folosit o organizatie din cele prevazute de articolul 145, Cod Penal, ori de a impiedica activitatea normala a acestora de natura sa submineze economia nationala a poporului roman."

Decembrie 25 1989

Pornind de la o ştire...

2010-05-20T09:43:00.005+03:00

PDL şi UDMR au impus în Camera Deputaţilor adoptarea articolului din proiectul legii educaţiei naţionale prin care se permite predarea Istoriei şi a Geografiei în limbile minorităţilor naţionale, la toate nivelurile şcolare. Legea mai prevede şi că pentru minoritari Limba română se predă după manuale speciale, ca şi o limbă străină. Solicitările aparţin UDMR, interesată de predarea câtor mai multe discipline în limba maghiară, dar ea nu este susţinută de reprezentanţii parlamentari ai celorlalte minorităţi.

După ce dezbaterile de marţi seară au fost suspendate la cererea PDL, care nu era sigur că are suficiente voturi pentru a adopta articolul cu pricina, ieri-dimineaţă s-a sunat adunarea generală în grupul pedelist. Preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase (PDL), a dat dezbaterea pe "repede înainte", lucru care l-a făcut pe preşedintele Comisiei de învăţământ Cristian Dumitrescu (PSD) să se simtă "atras într-o maşinaţiune de vot". Văzând că nu pot împiedica adoptarea articolului, deputaţii liberali au părăsit sala de şedinţă, în semn de protest faţă de forţarea votului, acuzân-du-i pe pedelişti că acceptă cererile UDMR doar pentru a rămâne împreună la guvernare.

Adoptarea articolului s-a făcut cu 111 voturi pentru, 45 împotrivă şi 10 abţineri. Au votat împotrivă atât deputaţii PSD, care au anunţat că rămân în sala de şedinţă pentru a-i privi în ochi pe "trădătorii neamului", dar şi cinci parlamentari PDL, precum fostul lider sindical Cătălin Croitoru. Fostul ministru al Educaţiei, Cristian Adomniţei (PNL), a declarat că legea a devenit, din Legea educaţiei naţionale, Legea educaţiei anti-naţionale, iar deputatul PSD Adrian Solomon s-a îngrijorat că "o să aflăm în curând din cărţile de Istorie scrise în ungureşte că şi Burebista a fost ungur, că doar îl cheamă Boros Pista".

Şi pesediştii au avut însă de înghiţit reproşuri, mai ales pe cel de ipocrizie, întrucât în guvernarea 2000-2004 au modificat Legea administraţiei publice, astfel încât şedinţele consiliilor locale din localităţile cu peste 20% cetăţeni aparţinând unei minorităţi să poată fi desfăşurate şi în limba minoritarilor. La finalul zilei, deputaţii au reuşit să adopte proiectul legislativ în integralitatea sa, cu 181 de voturi pentru şi 95 împotrivă. Deputatul PSD Adrian Solomon a arătat că social-democraţii votează împotriva ei pentru că "bulversează ce era bun în sistemul actual", permite imixtiunea politicului în viaţa universitară şi pentru că actul normativ reprezintă "un troc" făcut de PDL cu UDMR.

Deputatul PNL Adriana Săftoiu a declarat că legea "nu este doar o variantă proastă, ci şi foarte ruşinoasă, pentru că sacrifică identitatea naţională". "Identitatea nu stă într-un partid şi nici în preşedintele României, ci stă în limbă. În limba oficială. În România, există două minorităţi - maghiară şi celelalte minorităţi", a afirmat Săftoiu. Legea educaţiei va intra în dezbaterea Senatului, for decizional în acest caz.

Sursa: www.jurnalul.ro din 19.05.2010

Deci. Ce mult îmi place să spun deci, cu toate ca nu am spus nimic ...

Având în vedere că ucigaşii şi cei care i-au persecutat pe Români în timpul ocupaţiei hortyste din Ardeal primesc drepturi mai ceva ca Românii, decizia PDL şi UDMR nu mă mai miră.

Mă miră că mulţi dintre cei care ne conduc AU UITAT CĂ EXISTĂ DUMNEZEU! Cum se zice pe la noi, NU MAI AU NICI UN DUMNEZĂU!

Este vorba de acordarea de drepturi care întinează acest popor şi mai ales pe ardelenii care au suferit de pe urma hortyştilor.

Oare masacrele de la Ip, Trăznea, Moisei, persecutările asupra românilor şi asupra celor care aveau legături cu Românii chiar nu mai înseamnă nimic pentru dumneavoastră, domnilor parlamentari?

SE ÎNTOARCE BUNICUL MEU ÎN MORMÂNT CÂND VEDE CĂ ATROCITĂŢILE DE ATUNCI SUNT ZERO FAŢĂ DE CE SE ÎNTÂMPLĂ ACUM!

RUŞINE PARLAMENTULUI româniei. RUŞINE PREŞEDINTELUI ŞI PRIMULUI MINISTRU!

TRĂDAREA DE NEAM SE PEDEPSEŞTE!

Sper să fiu în asentimentul camarazilor şi tuturor Românilor cu acest articol. Dacă nu, oricum nu îmi cer scuze pentru ceea ce simt acum. Dispreţ faţă de clasa politică.

Un moroşan supărat.

APEL LA SOLIDARITATE UMANĂ!

2010-05-16T07:44:00.002+03:00

TULBURATOR. Fetita lui Drasyus Kedys data din nou pe mana pedofililor, dupa moartea eroului. Lituanienii se rascoala si fac zid in fata autoritatilor. Sustinatorii cauzei sunt chemati sa protesteze la Ambasadele Lituaniei din intreaga lume

Corespondenta din Londra: Drama lui Drasius Kedys continua

Dupa descoperirea cadavrului “vanatorului de pedofili”, instanta a decis ca fetita abuzata si violata in grup de un cerc de pedofili din “inalta societate”, sa fie data tot mamei ei. Aceeasi fiinta perversa care organizase si asistase chiar la actele de dementa sexuala, dupa ce o vanduse pe micuta pedofililor si hom0sexualilor, dintre care doi au fost ucisi de Drasius Kedys, dupa ce a asteptat luni de zile dreptatea care nu mai venea. Pentru a impiedica autoritatile sa puna in practica decizia ticaloasa, sute de lituanieni revoltati stau de veghe de mai multe zile si nopti, instaland si corturi in fata casei unde locuieste fetita in acest moment, cu bunicii ei. Pana in prezent au avut loc mai multe altercatii cu politia, fetita fiind de-a dreptul terorizata. Parca pentru a demonstra existenta conexiunilor in toate mediile decizionale ale acestor retele de bestii pedofile si homosexuale, mass media “oficiala”, europeana, nu relateaza nimic despre tulburatorul caz. Alti aparatori ai cauzei lui Drasius Kedys, din intreaga lume, se organizeaza pentru proteste la ambasadele Lituaniei, oamenii fiind rugati sa mearga sa protesteze prin aprinderea de lumanari in fata reprezentantelor diplomatice ale unei tari cu o Justitie iresponsabila, corupta si criminala. Chiar in acest moment se organizeaza la Londra o astfel de manifestatie. Romani, mergeti si voi la Ambasada Lituaniei din Bucuresti, Bulevardul Primaverii 51, si lasati o lumanare aprinsa intr-un protest pasnic, de solidaritate cu drama fetitei lui Drasius Kedys. (SURSA: BLOGURI DE OAMENI CU SUFLET!)

Tot ce-i Românesc nu piere!

2010-05-14T18:59:00.001+03:00

Ciprian Porumbescu - Doina nu moare niciodata.

2010-05-09T09:21:00.000+03:00

Independenta si moarte

2010-05-08T13:28:00.001+03:00

Aici e un articol interesant despre independenta si moarte. : http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Pretul_independentei_Romaniei-_mii_de_morti_si_impamantenirea_evreilor_0_257374261.html

Nu comentez nimic deocamdata.

Drasius Kedys - Sa-i fie tarana usoara!

2010-04-26T21:44:00.000+03:00

Sa-l ierte Dumnezeu si sa-i ocorteasca fetita!

Săracii... bogaţi

2010-04-09T12:36:00.012+03:00

Motto: "sunteţi nişte gagii nesimţiţi voi românii şi toţi albinoşii"

(citat din comunicatul lui Edu Adrian - presedinte al Asociatiei Crestin Democrate a Tiganilor din Romania, expert pe probleme de tigani in Primaria Municipiului Bucuresti, voluntar la Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti, membru al ANOFM.)

Mai deunăzi, în capitala judeţului Maramureş a avut loc un "chef" ca la ... ţigani. Detaliile sunt aici:

"Mici, gratare si bere. Muzica tiganeasca, fuste colorate si salbe de margele. Lautari si voie buna. Asa se distreaza astazi locuitorii de pe strada Luminisului din Baia Mare de Ziua Internationala a Rromilor. Cheful a inceput la amiaza, cand zona verde s-a umplut de baloane colorate, iar pe scena improvizata au urcat micile dansatoare. Lumea s-a strans buluc iar chef au venit si rromii de pe Craica, din zona Garii si din Ferneziu. Organizatorii, Alianta Salvatore a Rromilor, a pregatit mancare si bautura pentru toata lumea. Micii sfaraiau pe gratare, iar berea si vinul erau la discretie. Neintelegerile au fost uitata si toti s-au pus pe baimaram. Cheful va continua pana seara, pentru ca e sarbatoare mare."
Sursa acestui comentariu (unde vedeti si mai multe poze) este aici.

Unul dintre moroşenii care se respectă anunţă următoarele:

1. Sunt mândru că sunt român!

2. Sunt mândru că sunt român!

3. Sunt mândru că sunt român!

4. Nu sunt mândru că există specimene care spun că sunt români dar nu fac nimic pentru a demonstra asta, din indiferenţă, ignoranţă sau teamă.

Dacă vă uitaţi mai bine la pozele de pe site-ul la care am facut referire, veţi observa printre protagoniştii acestui chef dă chef pe majoritatea persoanelor care primesc ajutoare sociale din partea statului, fără să mişte măcar un deget pentru a-şi merita acei bani.
Domnilor parlamentari, TREZIŢI-VĂ! Domnilor politicieni, TREZIŢI-VĂ! Domnilor edili ai urbelor (măcar din Maramureş), TREZIŢIVĂ!
Până când vom continua şarada asta cu "săracii, oropsiţii, discriminaţii" de rromi (= ţigani, gipsy, gitani) ?

Până când vor avea prioritate la acordare de finanţări nerambursabile din partea ţării şi a (m)UE (vizionaţi la adresa http://www.youtube.com/watch?v=HqRCorr_2GU asta de ce am scris aşa) organizaţiile care promovează prostia, incultura, mizeria şi ţiganiada?
Până când vom acorda ajutoare de sărbători (şi în special la alegeri) acestor nespălaţi care ne fac pe noi gagii albinoşi? Din banii noştri, ai fraierilor care lucrăm pentru o bucată de pâine, nu-i aşa? Că ei sigur aşa ne consideră: fraieri care îi întreţin pe ei!
Creştineşte este să ne ajutăm semenii, nu-i aşa? Da, aşa este. O dată, de două ori, a treia oară - MARŞ LA LUCRU! Şi la o cişmea, să vă spălaţi! Şi să vă dezinfectaţi!
Îmi cer (din nou, oare pentru a câta oară) scuze pentru tonul pe care îl abordez, dar nu mai suport! Şi sunt printre singurii care strigă în gura mare asta: NU MAI SUPORT IPOCRIZIA POLITICIENILOR ŞI PUPINCURISMUL AUTORITĂŢILOR care, la adăpostul sintagmei "să nu îi discriminăm", le dau coarne acestor coloraţi!

Să fiu foarte bine înţeles: nu am dorit şi nu doresc răul ţiganilor (că aşa se numesc, cei care judecă - dintre ei - ştiu asta) care îşi văd de treabă, muncesc, trăiesc şi mănâncă o amărâtă de pâine alături de noi! Din contră, pe aceştia îi respect şi îi tratez ca pe unul de-al nostru. Suntem, de bine, de rău, în aceeaşi ţară blestemată să "o ia în freză" de la alţii de secole.

Îi condamn pe cei care ne râd în nas şi ne sfidează când noi circulăm ca fraierii, cu bilet, iar lor controlorii de la URBIS Baia Mare nu îndrăznesc să le ceară bilete; pe cei care zilnic apar pe la primării şi se plâng că le mor copilaşii de foame, iar ei acasă au 2 antene DIG- TV, câte una pentru fiecare cameră şi 3 TV cu plasmă, Wide screen; pe cei care fură din buzunare, iar dacă îşi permite cineva să îi ia la întrebări, urlă ca nişte lepre DISCRIMINARE!!!; pe cei care, deşi stau lângă o apă curgătoare, îşi spală caii răpciugoşi în loc să se spele pe ei, că PUT!!!; pe jmekerii care au ajuns mari vedete pe spatele celor care nu şi-au permis să intre la locuri fără taxă şi care acum dau lecţii de nediscriminare, şi care ne jignesc pe noi, cel mai tolerant popor de pe planetă; şi pe mulţi alţii, se cunosc ei care; pe maneliştii nespălaţi şi jegoşi care încearcă să ne dea nouă lecţii de cultură şi muzică.

ROMÂNI, TREZIŢI-VĂ! SE ÎNCEARCĂ O SPĂLARE A CREIERELOR! (care încă nu au fost spălate sau care nu s-au atrofiat, încă)

Un moroşan supărat

Totul despre românii din Maramureşul de nord

2010-03-25T13:28:00.002+02:00

I. Maramureşul- patrie primitivă a limbii române literare
În regiunea Transcarpatia din componenta Ucrainei, este incorporat nordul fostului voievodat Maramures precum si alte foste comitate care au gravitat spre Maramures si erau populate de români.
De la începutul mileniului al II-lea si până la sfârsitul celui de al II-lea război mondial (când nordul a fost cedat Cehoslovaciei) Maramuresul a rămas unitar având ca hotare Carpatii Pădurosi, Muntii Rodnei, Lăpusului, Iasului si Bârjabei până la Teceu în câmpia Tisei.
Desi Maramuresul, puternică vatră a dacilor liberi (la sfârsitul sec.III d.H. Commodus strămută la sud de Somes 12.000 familii) *1 a rămas în afara Daciei romane, a fost totusi puternic influentat de cultura si civilizatia romană. Maramuresul e considerat ca patrie primitivă a limbii române literare de către N. Iorga în ,,Istoria literaturii religioase a românilor” unde sustine că Maramuresul a fost ,,Toscana” românilor, că el ne-a dat limba literară. *2
Prima mentiune documentară a Maramuresului ca loc de vânătoare regală este din 1299 iar ca domeniu regal din 1231, cu toate că un document din 1445 aminteste de o donatie făcută unei familii de către stefan cel Sfânt, deci în jurul anului 1000. *3 Prima amintire a unui conducător local din Maramures se face la 1299 când e pomenit Nicolaus Voivoda filius Mauricii. Mauriciu era comite de Ugocea si Maramures, dovadă că încă de pe atunci comitatele Ugocea si Bereg din prelungirea Maramuresului gravitau spre acesta după cum vom vedea mai jos. *4
Ghe. I. Brătianu a avansat ideea că Bogdan a încercat să obtină independenta întâi pentru românii din Maramures si neputând-o realiza aici a dus-o la totală biruintă în Moldova. Ca dovadă a miscărilor revolutionare ale lui Bogdan în Maramures e faptul că încă de la 1343 el apare în acte regale ca ,,noster infidelis” si că la 30 septembrie 1364 regina Elisabeta cedează în fata acestor miscări care se pare că au continuat dând diploma prin care reasează pe românii din Bereg si Maramures în dreptul de a-si alege liber voievodul.
Chiar istoricul maghiar Petrovay G.spune că: ,,Românii din Maramures si Bereg au fost investiti cu astfel de privilegii cum n-a putut avea niciodată un neam de păstori care ar fi imigrat pe încetul păscându-si turmele.” *5 Românii din Maramures si Bereg n-au fost supusi autoritătii comitelui si a altor dregători ai comitatului ci erau supusi voievozilor alesi de ei însisi, deosebit în fiecare comitat; acestia îi conduceau la război pe cei înarmati si-i judecau rezolvând procesele dintre ei precum si pârile începute de altii împotriva lor.Contributii trebuiau să dea numai a cinzecea parte din sporul turmelor lor.
Cea mai veche mentiune de înnobilare a unui cneaz român de către regele Ungariei este din 1326. Carol Robert dăruieste lui Stanislau pentru serviciile sale, mosia Zurduc. *6 Este certă ridicarea în rândurile nobilimii a mai multor cnezi maramureseni după anul 1360 adică după trecerea lui Bogdan în Moldova drept răsplată pentru credinta lor fată de rege în timpul răscoalei lui Bogdan. Începutul îl face Dragos urmat de cnezii Sarasău din Apsa. *7
Unii cnezi si voievozi maramureseni înnobilati se erijează în mari seniori cu veleităti de suzerani creându-si vasali prin danii altor cneji. Astfel, cnejii nobili Ambrosiu si Mihail de Dolha înnobilează la 1454 pe un văr al lor Simeon, pe fratele lui Ioan si pe uni veri ai acestuia pe jumătatea mosiei Cuhea *8 si aceeasi familie îsi ridică cetate din piatră fără încuviintarea puterii centrale. *9
Pentru că intentia acestei lucrări este de a trata despre vetrele românesti de dincolo de granitele României, trebuie să zăbovim asupra mănăstirii din Peri rămasă dincolo de frontiera fixată Maramuresului. Printr-un pelerinaj la Constantinopol în 1391 voievodul Balită, seful familiei Drăgosestilor a obtinut de la Patriarhul ortodox înăltarea la rangul de stavropighie, ceea ce înseamnă ,,înfigere de cruce” *10 a mănăstirii lor din Perii Maramuresului ca autoritate ecleziastică asupra românilor din tinuturile Maramuresului, Sălajului, Ardudului, Ugocei, Beregului,Ciceului, Ungurasului, Văii Beretăului în Bihor. *11
Egumenul din Peri devenea exarh al patriarhului Antonie de Constantinopol. După moartea lui, dreptul de alegere a succesorului revenea voievozilor ,,de prea bun neam” Balită si Drag împreună cu călugării mănăstirii si credinciosii din eparhie. În acelasi an 1 391 Balită si Drag obtin dreptul de a alege mitropolit al Haliciului dacă ieromonahul Simion ar fi decedat. *12
Mihai Viteazul va aseza si el în mănăstirea Sf.Mihai din Peri (de care aflase că fusese clădită în marginea Sighetului de fii lui Sas-Vodă si că avusese si înainte un vlădică cu drepturi de exarh) un episcop român dintre clericii cărturari ai tării sale, pe Sârghie, fost egumen de Tismana. *13
Privind cnezatele din tara Maramuresului ne vom opri doar asupra celor de la nord de actuala granită.
Cnezatul Câmpulungului situat pe valea Tisei si Tarasului cuprindea sate ca: Criva, Bedeu, Apsa, Biserica Albă, Taras, Bociocoi, Teceu cu centrul la Bedeu stăpânit de familia Codrenilor.
Cnezatul Talaborului situat pe apa cu acelasi nume cuprindea satele: Domnesti, Văineag, Dărmănesti, Talabor, Dulesti, Darva, Crisănesti, Drăgoesti, Uglea.
Cnezatul Bârjavei de pe valea omonimă a fost dominat de familia cnezilor de Bilca care erau în prima jumătate a secolului al XIV-lea si voievozi ai românilor din Bereg, dominantă devenind mai apoi familia cnezilor de Dolha. *14
În cnezatele de câmpie cu sol fertil se fac colonizări cu maghiari si sasi din 1271 aici sunt mentionati colonisti (hospites) veniti dinspre Valea Tisei. *15 În secolul XVI, din 100 sate maramuresene, 84 erau românesti, 7 cu oaspeti regali germani sau maghiari, 5 de ruteni si pentru 4 sate nu există date.De la 90% populatia românească a scăzut în secolul XV datorită colonizării rutene la 80%. *16 La 1451 chiar sate care erau zise rutene erau conduse de fii unui cneaz român înnobilat după dreptul românesc. *17
În prelungirea Maramuresului atât din punct de vedere etno-demografic cât si institutional erau comitatele Bereg, Ugocea, Ung si Arva. În secolele XIV-XVI, 60 000 români s-au stabilit până si în Moravia unde s-au slavizat păstrând însă chiar până astăzi la vreo 100 de cuvinte românesti. *18 Românii de pe domeniul Munkacs (Muncacevo) din comitatul Bereg se bucurau din vechime de dreptul de a-s alege anual voievodul, drept confirmat la 1493, 1506, 1523, 1562, etc.
Cnezatul satelor Rotunda si Cusnita arată documentele că este stăpânit la 1383 de Ioan Sandor si stefan, fii fostului voievod al românilor, iar la 1419 de stefan Românul.
Un alt cneaz era la Săliste.
Cnezi români sunt mentionati si în comitatul Ung: 1402 Inciu din Humena, 1409 Neag, 1400 Vanciu.
În 1530 în Maramures existau ca orase: Sighetul, Hust, Visc, Teceu, Câmpulung iar cetăti existau în: Apsa, Slatina, Sarasău, Ocnesti, Ieud, Criva. *19
Românilor de pe domeniile cetătilor Arva si Lypkova pe baza vechilor libertăti li se confirmă privilegiile de Matei Corvin la 1474, de Ludovic al II -lea la 1526 si de Ferdinand I la 1576 *20.
Identitatea si unitatea institutională dintre tara Maramuresului si comitatele învecinate mai ales Bereg se dovedeste si prin desfiintarea hotarelor celor două unităti politico-administrative în ce priveste stăpânirile voievodale. Familia Drăgosestilor Maramuresului, descendentii voievodului Sas al Moldovei, Balc, Drag si fratele lor Ioan Românul cu numeroase rude si familiari s-au distins în mai toate confruntările oastei transilvane de pe fronturi cuprinse între Dunărea de jos si Nistrul superior, dobândind înalte recompense pentru merite militare: Nylab de pe malul Tisei (1378) cu 6 sate românesti si 4 unguresti, Chioarul, Ariesul, Hustul (1392), Gherta, Ardud. Drăgosestii detin la finele secolului al XIV-lea autoritatea politică în Sătmar, Maramures, Ugocea, Bereg.
Influenta de care se bucurau voievozii români de la nord de Tisa o dovedeste si faptul că la 1414 Ioan Românul de Dolha se numără printre familiarii curtii regale, că la 1 418 aceeasi familie îsi apără cu oameni înarmati mosia de la confiscare, *21 că însusi Iancu de Hunedoara era frate devălmas cu Cândres castelan de Munkacs pe care-l numeste frate al său si că la 1454 la stăruinta nepotilor voievodului Stanislau sprijinită de Iancu de Hunedoara regele Ladislau al V-lea a încorporat domeniul Dolha cu 5 localităti din tinutul Bârjabei, comitatului Maramures. *22
NOTE
1.I. Căruntu, D.M Mircea, ,,841 Teste de istorie”, Bucuresti 1995, pag.10
2.Gavril Istrate, Originea limbii române literare, Iasi 1981, pag.147
3.X X X Judetele României Socialiste, Bucuresti 1969, pag.341
4.Ghe.I.Brătianu, Traditia istorică despre întemeierea statelor românesti Bucuresti 1980, pag.135
5.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.486
6.X X X Istoria României în date, Chisinău, 1992, pag.67
7.st.Pascu, op.cit., pag.484
8.st.Pascu, op.cit., pag.441
9.A.Filipascu, Patronime maramuresene, genealogia familiei de Dolha si Petrova, ed Albatros, Bucuresti, 2003
10.N.Iorga, Istoria românilor prin călători, Bucuresti 1991, pag.84
11.X X X Istoria militară a poporului român, vol.II, Bucuresti 1986,pag.143
12.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.488
13.N.Iorga, Istoria românilor pentru poporul românesc, Chisinău, 1992,pag.130
14.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.481
15.X X X Istoria României în date ,Chisinău 1992, pag.58
16.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.II, Bucuresti 1979, pag.444
17.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.IV, Bucuresti 1989, pag.177
18.G.A.Pordea, Note asupra relatiilor româno-ungare, ,,Patrimoniu”, Chisinău, 2-1991, pag.44
19.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei , vol.II, Bucuresti 1979, pag.225
20.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.494
21. st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.266
22. st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.486

II. Împărtirea Maramuresului- o rană vesnică
În 1553 Maramuresul a fost inclus în principatul Transilvania. *23
Demn de mentionat că si Petru Rares viza stăpânirea cetătilor Muncaciu si Hust, prin urmare a Maramuresului de unde se coborâseră strămosii săi cu două veacuri în urmă si face demersuri în acest sens pe lângă Ferdinand. *24
Împăratul Rudolf al II-lea întoarce Transilvaniei în 1 606 comitatele Tokai, Bereg si Ugocsa cedate în 1570 Habsburgilor de către Ioan Sigismund care păstrase totusi Maramuresul cu Hustul. *25
O altă etapă în extinderea stăpânirii transilvane la nord-vest de Tisa este campania lui Gheorghe Rakoczi I care a tinut din primăvara până în toamna anului 1 644. Kosice a fost cucerită de trupele transilvănene la 11 martie punând pe fugă circa 14 000 soldati imperiali. Un atlas rusesc arată că Transilvania secolului XVI cuprindea si orasul Kosice (azi în Slovacia)39
În noiembrie au început tratativele de pace între Imperiul habsburgic si Gheorghe Rakoczi I iar în august 1645 prin pacea de la Linz, Transilvaniei i-a fost recunoscută stăpânirea comitatelor Barsod, Abauj, Zempleu, Ugocsa si Bereg, Satu-Mare si Szabolcs. *26
La schimbarea suzeranitătii turcesti cu cea austriacă, cei din urmă se vor instala în 1 688 în cetatea Hust.
O contributie însemnată în propăsirea cultural-natională a românilor maramureseni aflati sub monarhia habsburgică este înfiintarea la Sighet în 5 februarie 1 861 a ,,Asociatei pentru cultura poporului român din Maramures”. *27
Până în 1920, Maramuresul a rămas unitar în perimetrul numit la începutul lucrării cuprinzând 157 comune locuite în mare parte de români. Din 1920 Maramuresul de la nord de Tisa (6 873 km2) a intrat în componenta Cehoslovaciei, în hotarul României rămânând doar 3 381 km2 în stânga Tisei.
La Marea Adunare Natională de la Alba Iulia au participat si delegati 37 ai satelor românesti din Maramuresul de peste Tisa. În 14 noiembrie 1 918 s-au ales pentru a reprezenta oficial la Alba Iulia satele lor: D.Veres, I. Simon, (din Apsa de jos); G. Stet, I. Marina (din Apsa de Mijloc); P.Cozar, V.Pop, C.Pavel, P.Bota, (din Slatina) ;A . Darabath, G.Simon (Biserica Albă). Învătătorul I.Blitz din Slatina a reprezentat Reuniunea învătătorilor din Maramures iar I.Filip din Apsa de Jos si M.Dan din Apsa de mijloc sunt trimisi cu ,,credentionale”; la Alba Iulia. Când s-a proclamat ,,Trăiască România Mare de la Nistru până la Tisa”, maramuresenii au insistat să se revină si de la tribună s-a strigat ,,Trăiască România Mare de la Nistru până dincolo de Tisa”.
Consiliul Diligent trimite în 3 ianuarie 1918 un memoriu lui Brătianu în care se spune că vechiul Maramures se întindea până în Slovăcime si cuprindea comitatele Ung, Bereg, Ugocea si Maramures. Se spunea că românii au început să emigreze din Bereg si Ung de la 1354 când printul T. Koriatovici a schimbat cu Ludovic cel Mare mosia sa din Podolia în schimbul domeniului de la Muncaciu si a adus în tară pentru cultivarea mosiilor sale rusi, înfiintând pentru acestia biserică la Muncaciu. În 1310 Andrei III a adus la Visc, Teceu si Câmpulung “hospesi”. Se mai mentionau luptele dintre episcopii de la Peri si Muncaci (la 1498 regele Vladislav apăra dreptul episcopului din Peri). Aici unirea cu Roma a început din 1650. La 1710 “curutii” aprind mănăstirea Perilor secularizează averile, încât episcopii români se retrag la Moisei si Bârsana. Până la 1856 românii greco-catolici de aici erau sub stăpânire bisericească slavonă. În acest timp s-au slavizat si clericii dar si mult popor. Se cerea cuprinderea la România si a comunelor Bedeu si Chirva. Memoriul mentiona muntii din dreapta Tisei care erau în proprietatea românilor (Plăiucul, Măgura-Apsănescul, Curpanul, Oprisa, Săndreasca…) arătându-se diplomele din 1390, 1402, 1406, 1418, 1411, 1419, 1442, 1463 prin care le-au fost atribuiti. si din Galitia erau ai românilor muntii Păpădia, Ciursa si Prelucile. Se cerea o granită care dădea României 114.293 români (60%), 45.265 evrei, 34.210 ruteni, 17.872 nemti si 7.429 unguri. *38
În timpul primului război mondial, armata română ocupând linia Muncaci-Cop a constituit un tampon între armatele rosii maghiare si ucrainene.28 În 1919 existase o situatie favorabilă unirii întregului Maramures cu România dar guvernul Brătianu, preocupat de Banat, a abandonat tratativele în care partea cehă se arătase disponibilă în ceea ce priveste retrocedarea Maramuresului, cerând ajutorul României pentru a stabili ofensiva maghiară. În ultimele luni ale lui 1919 guvernul Văitoianu a făcut demersuri în urma cărora România urma să primească plasele Sighet, Tisa, Taras si Teceu. Au urmat trei luni de guvernare ale lui Vaida. Cehoslovacia acceptase cedarea întregului Maramures mai putin plasa Dolha. La căderea guvernului Vaida, cehii refuză semnarea acordului deoarece delegatia română nu avea împuternicirea noului guvern condus de Averescu care a ordonat armatei române să se retragă în stânga Tisei. *29
În 9 decembrie 1919 senatorii si deputatii din Maramures, Ugocea, si Sătmar adresează un memoriu *30 guvernului român în legătură cu fixarea granitei de nord a României ,,conform liniei de demarcatiune stabilită la 1919, iunie, de către Comandamentul trupelor române, de comun acord cu comandamentul trupelor cehoslovace,,- linie ce dădea întreg Maramuresul istoric, României. Se invoca faptul că în cazul unei partajări a Maramuresului s-ar pierde comunele curat românesti de pe malul drept al Tisei (Slatina, Biserica Albă, Apsa de jos, Apsa de mijloc, Lunca, etc.) si comune cu populatie semiromânească (Bedeu, Neresnita, Apsa de sus etc.) ,,Notăm că si celelalte comune rusesti care cad în zona noastră au fost si ele tot românesti dar în decursul timpului s-au rutenizat, n-au uitat originea lor si insistă toate să li se dea preoti si scoli românesti” spunea memoriul. Se mai invoca si pierderea salinelor renumite de la Slatina si Hust, a pădurilor de peste Tisa (681 000 iugăre) proprietate a comunelor românesti din stânga Tisei, calea ferată ce lega Maramuresul prin Hust cu Satu-Mare si păsunile a 12 comune românesti de la sud de Tisa.
Se solicita a se da ordin trupelor să nu se retragă din teritoriu întrucât cehi însisi au oferit românilor acest teritoriu fixând de comun acord si din ruga cehilor linia de demarcatie pe culmile muntilor de către experti militari ai ambelor state tinându-se seama de interesele locale, istorice si administrative.
Se amintea că rutenii au emigrat în comitatele Maramures, Bereg si Ung abia în secolul al XV-lea si al XVI-lea ca lucrători de pe mosiile românesti. Cu toate acestea nu se cerea tot ce a fost al nostru ci numai pământul românesc al Maramuresului unitar ce forma o unitate geografică indivizibilă.
De la Carpati la râul Tarackz, teritoriul este eminamente românesc iar în zona dintre Tarackz si linia democratională stabilită în iunie 1919 si chiar dincolo de linie, elementul românesc este reprezentat destul de pregnant dovadă numirile topografice si numele locuitorilor. Satul Hust a fost o cetate veche românească, orăselul Sălăusul Mare este încă românesc iar în Craia nu există nici măcar un singur rutean. *31
De caracterul românesc al Maramuresului au tinut cont chiar si ungurii. El a fost singurul judet în întreaga Transilvanie, în care erau prefecti, subprefecti si pretori de nationalitate română si în regiunile rutene până înainte de asta cu 25-30 ani.
În toamna lui 1919 la alegerile parlamentare din România a participat întrega populatie (si ruteană) care si-a ales deputati si senatori si de nationalitate ruteană. La 13 decembrie 1919 Orestie Ilniczki reprezentant al rutenilor în Maramures a făcut o declaratie în fata Adunării Deputatilor în care îsi exprima atasamentul fată de România. *32
La începutul lui ianuarie 1919 trupele ucrainene ocupă Valea Tisei, Sighetul si tinutul din dreapta Viseului până din sus de Leordina. Armata română intervine la 16 ianuarie când regimentul 14 din Roman trece Gutâiul si la 17 ianuarie zdrobeste trupele ucrainene în lupta de la Cămara-Sighet si controlează ambele maluri ale Tisei. Cu trupele bolsevice maghiare se duc lupte la Peri -30 martie si Hust-3 mai. *39
România era dispusă chiar să organizeze un plebiscit în zone cu majoritate ruteană. Se spunea înainte de conferinta de pace că ,,dacă nu s-ar acorda României acest mic tinut, el va forma o rană vesnică, un izvor vesnic de conflicte între România si Cehoslovacia”. Însă nu a fost să fie al nostru Maramuresul de Nord ci al cehoslovacilor.
În etape, în urma actelor de la 2 noiembrie 1938 si 15 martie 1939 Ungaria va anexa întreg teritoriul Ucrainei Subcarpatice. *34 După război Maramuresul de peste Tisa a intrat în componenta URSS-ului, respectiv în regiunea Transcarpatia (cu centrul la Ujgorod) din cadrul Ucrainei, situatie existentă si azi.
O delegatie de scriitori români în frunte cu Laurentiu Ulici au vizitat în 1990 Maramuresul din Ucraina la invitatia Societătii Culturale ,,G.Cosbuc” din localitatea ucraineană Slatina. Scriitorii nostri află că în regiune trăiesc peste 40.000 români, cele trei Apse, Biserica Albă, Peri si Slatina păstrându-si caracterul românesc. Se deschise în acel an la Universitatea din Ujgorod, o facultate de istorie cu 11 studenti care învătau în româneste. *35
Din nordul Maramuresului, din vechile judete Bereg si Ugocea care în evul mediu se întindeau peste creasta Beskizilor până în apropiere de Tatra au rămas astăzi doar 5 localităti cu populatie preponderent românească în imediata apropiere a Sighetului. Oronimia Carpatilor din zonă este net autohtonă: Tomnatic, Chicera, Zboru, Bârjava, Cuc, Trihotare, Gorgan, Strunga, Căputa, Groapa. Numele localitătilor au fost însă schimbate- Apsa a devenit Dibrova, Slatina în Solotvina, Biserica Albă în Bela terkva.
În 1992 românii se plângeau că trecerea de la limba rusă la ucraineană a dus la disparitia revistei ,,Prietenia română” dar că postul T.V din Ujgorod transmitea de trei ori pe săptămână si în limba română. *36
Statul român trebuie să asigure conditii învătământului si limba română în zonă pentru că ,,totdeauna noi am locuit în Limba Română” spunea învătătoarea Florica Hrit, româncă din oblastia ucraineană Zakarpatskaia.
NOTE
23.X X X Judetele României Socialiste, Bucuresti 1969, pag.341
24.N.Iorga, Istoria românilor pentru poporul românesc, Chisinău 1992, pag.98
25.X X X Istoria României în date, Chisinău 1992, pag.127
26.X X X Istoria militară a poporului român, vol.III, Bucuresti 1987, pag.265
27.X X X Istoria României în date, Chisinău 1992, pag.204
28.X X X În apărarea României Mari, Bucuresti 1994, pag.247
29.L.V.Szabo, De la Nistru până dincolo de Tisa, ,,Timisoara”, 8 I 1992, pag.5
30.X X X 1918 Desăvârsirea unitătii nationale statele, vol.V, Bucuresti 1986 pag.323
31. X X X 1918 Desăvârsirea unitătii nationale statele, vol.V, Bucuresti 1986 pag.325
32. X X X 1918 Desăvârsirea unitătii nationale statele, vol.V, Bucuresti 1986 pag.330
33. P. Bărbulescu, I.Closca, Repere de cronologie internatională, Bucuresti 1982
34.V.Georgescu, Istoria românilor, Bucuresti 1992, pag.225
35.I.Zubascu, Nordul poetic al limbii noastre, ,,Flacăra”, 24 octombrie 1990, pag.12
36.C.Ivanciuc, Prin tările române vecine, ,,Tinerama” 24-30 ianuarie 1992, pag.11
37.X X X Românii la 1918, vol.IX Bucuresti 1989,pag.4
38.X X X Atlas istorii srednih vekov, Moscova 1991, pag.1
39.A.Filipascu de Dolha, Istoria Maramuresului, ed Gutinul, Baia Mare, 1997, pag 203

Viorel Dolha

Sursa: gid-romania.com

Dreptul la replică

2010-03-03T16:32:00.004+02:00

În urma articolului apărut 26-02-2010 în www. glasulmaramuresului.ro (de acolo am preluat şi această poză) ne rezervăm dreptul de a răspunde într-un mod naţionalist şi creştin, nu extremist cum insinuează domnul Ionuţ Horoba, cel care a scris articolul.

Să luăm şi părerile:

Părintele Ilie Imbrescu

Spunea în cartea sa „Biserica şi Mişcarea Legionară” la pagina 201 următoarele: „Fiecare legionar adevărat, ceea ce înseamnă creştin-român adevărat, trebuie sa fie bucuria şi râvnirea preoţilor care au fost trimişi de Dumnezeu în mijlocul legionarilor ca să-i cunoască si să-i binecuvânteze pentru mare lor iubire de Hristos. Se întâlnesc şi se contopesc în una şi aceeaşi chemare sfântă rosturile pe care le au de îndeplinit: Preotul în slujba Bisericii pentru binecuvântarea Neamului, legionarul în slujba Neamului cu binecuvântarea Bisericii. Orice preot adevărat va fi aşadar prin firea lucrurilor şi legionar, aşa după cum orice legionar, tot prin firea lucrurilor, va fi cel mai bun fiu al Bisericii.”

Părintele Iustin Pârvu

Despre Corneliu Zelea Codreanu şi Legiunea Arhanghelului Mihail, istoricii noştri mai vechi sau unii mai noi au avut grijă să denatureze adevarul. Au facut-o cu un scop: generaţiile care le-au urmat(sau vor urma) sa nu ştie adevărata istorie a românilor. Nu s-a scris “fara ură şi părtinire”, aşa cum ar trebui să o facă adevăraţii istorici.
Corneliu Zelea Codreanu a fost încă din timpul vieţii sale o legendă, iar moartea sa, care a fost o jertfă – “cea mai scumpă dintre nunţi”, cum spunea cântecul legionar, a făcut ca proiectarea sa mitică sa capete o deosebită profunzime. Corneliu Zelea Codreanu şi Mişcarea Legionară au fost însă şi o realitate care aparţine istoriei românilor. N-o putem neglija şi trebuie să o inţelegem. Mai mult, Corneliu Zelea Codreanu a intrat într-un panteon al mitologiei româneşti, unde trebuia demult să-şi afle locul.
Mă bucură faptul că se studiaza acest fenomen şi mărturiile noastre, ale celor care mai trăiesc, puţini într-adevăr, pot ajuta la descrierea unei istorii care n-a beneficiat până nu demult decât de un singur fel de prezentare, bineinţeles, negativă. Căci cei care au scris erau duşmanii mişcării, cei carora le era frică de ea şi mă miră faptul că încă le mai este, astăzi când tinerii din “Fraţiile de Cruce” de la sfârşitul anilor ‘30 sunt octogenari sau nanogenari. Sunt tot mai puţini astăzi dintre cei care au trăit acele vremuri şi au crezut in biruinţa legionară şi mărturia lor nu trebuie să se piardă.
Tinerii legionari erau credincioşi şi au crezut in rolul creştin al Miscării. După ani sau chiar zeci de ani de temniţa grea, mulţi dintre supravieţuitori s-au indreptat către mănăstiri. Aici şi-au aflat liniştea, loc de rugăciune, nevoinţă şi curăţenie. Cândva, Codreanu gândea ca ultim mijloc, retragerea în munţi, căci de veacuri, românul a primit lupta în munţi şi codri. Astăzi, muntele şi mănăstirile sale rămân doar locurile unde românul lucrează pentru mântuire. Pentru mântuirea neamului nostru. Aceasta este lupta noastră.

Părintele Arsenie Papacioc

Nu putem gândi Miscarea Legionară fără voia lui Dumnezeu; deci a fost voia lui Dumnezeu chiar dacă a plecat de la nişte cauze materiale istorice.

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa

Tinând cont de câţi martiri a dat, cred că a fost de la Dumnezeu, dar oameni fiind, au făcut şi greşeli.

Părintele Ilarion Felea

Nu am facut politică şi nu sunt legionar, dar vorbesc ca preot: Mişcarea legionară va birui sigur, căci:
1. a cucerit tinerimea ţării
2. are un cap care ştie ce vrea şi e ascultat
3. are la temelia ei adevărul, credinţa şi dragostea creştină şi împotriva acestora nu avem nicio putere.

Monahul Athanasie Ştefănescu spunea despre idealurile şi “omul nou” pe care il dorea Corneliu Codreanu ca bază a “Romaniei legionare”:
Ţelul final nu este viaţa, ci Învierea. Învierea neamurilor în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Neamul este, deci, o entitate care-şi prelungeste viaţa şi dincolo de pământ. Neamurile sunt realitaţi şi în lumea cealaltă, nu numai in lumea aceasta. Acest student(Corneliu Zelea Codreanu) a îndrumat generaţia lui având ca arhetip pe Hristos. Lupta a fost grea, acerba, cerând sacrificii pentru credinţa lor în Dumnezeu şi neamul românesc, tineretul a fost supus la un experiment unic în lume, cunoscut sub numele de experimentul Piteşti, unde toţi au fost prabusiţi ca asa era reţeta. Dar în faţa lui Dumnezeu nu contează căderile, ci ridicările. Preotul Calciu a fost unul dintre aceştia. Generaţia acestui student, în verde imbracată şi la icoane închinată, a fost martirizată cum n-au fost decat creştinii din primele secole. Din rândurile ei ridicându-se pe treptele cele mai înalte ale eroismului şi chiar sfinţeniei. Dacă în iureşul luptei au fost şi greşeli, să nu se uite că una este individul cu instincte morbide, care ucide dragul de a ucide şi alta este individul care luptă in numele cetăţii şi al ţării, care a fost dintodeauna declarat erou.
extras din cartea Realitatea unui mit: Corneliu Zelea Codreanu

IPS Bartolomeu Anania

Mărturisesc însa că în “Frăţia de Cruce” din Seminar nu se facea politică, nici antisemitism, ci doar educaţie, şi că nu am avut de învăţat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam şi de patrie, corectitudine, disciplina în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu.

Semnează, cu respect faţă de înaintaşi, NOUA DREAPTĂ MARAMUREŞ

P.S. A face afirmaţii despre Mişcarea Legionară interbelică şi postbelică în felul în care o fac unii preoţi care au fost citaţi în acel articol scris tendenţios, e ca şi cum ai spune că Ştefan Cel Mare şi Sfânt a fost cel mai mare păcătos, dar cu toate astea preoţii îl cinstesc si l-au canonizat. Oare Ştefan Cel Mare şi Sfânt suportă comparaţie cu Mişcarea Legionară? Asta ne-o vor spune doar nepoţii nepoţilor noştri, nu-i aşa?

Doamne-ajută!

Actualitatea Cultului Eroilor in Cluj-Napoca, Simboluri Nationale si Branduri Locale

2010-02-24T22:15:00.002+02:00

Cum au pus românii opinca pe Parlamentul din Budapesta

2010-02-21T09:02:00.010+02:00

... Şi-au intrat trupele noastre în Budapesta la începutul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vînători. Şeful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat şi foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cum fîlfîia în vînt flamura ungurească - roşu-alb-verde. Faptul acesta nu l-a supărat prea tare, dar nici nu i-a plăcut... Dîndu-şi capela pe ceafă şi scărpinîndu-se după ureche şi-a zis: "Să dau jos steagul unguresc şi să pun fanionul de la companie?... Asta ar şti şi madama de la popota domnilor ofiţeri s-o facă..." "Dar am să chibzuiesc în aşa fel ca să rămînă de pomină şi să fie şi talpa României răzbunată..."

Zis şi făcut. Chemînd pe căprarul Bivolaru, s-au suit în norii Budapestei şi au coborît steagul în lungul sforii, drept la jumătatea steajerului şi, luînd apoi opinca răsuflată a căprarului, s-a urcat ca un pui de urs şi a pus-o drept căciulă în capul steajerului, lăsîndu-i nojiţele s-atîrne-n vînt. Şi aşa a fîlfîit multă vreme în cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui... "Cine oare să fi făcut această tragică glumă? - îmi zise tovarăşul meu de preumblare, domnul Ferency, un distins avocat pe care îl cunoscusem în metropola maghiară; şi zicînd, îmi arătă cu mîna priveliştea originală şi neaşteptată, care oprea în drum şi întorcea capetele şi altor trecători, ca fiind cel mai caracteristic şi ironic simbol al îngrozitoarei realităţi, al catastrofalei prăbuşiri a unui organism orgolios şi despotic, tocmai sub călcîiul acelui organism pe care ţinuse genunchiul de fier atît amar de vreme, pe care întotdeauna l-a considerat nevrednic de lumina soarelui şi de care totuşi o viaţă-ntreagă s-a temut..." "Cine oare să fi dat vîntului şi să fi ilustrat cu atîta măiestrie şi atît de dureros dezastrul iremediabil al regatului Sfîntului Ştefan?", mai rosti domnul Ferency, cu privirea tristă, pierdută în văzduh, întrebînd parcă cerul unguresc, dezolant de senin în ziua aceea. Apoi se întoarse cu privirea spre mine, şi deşi nu mai zicea nimic, am înţeles că ar vroi o lămurire.
Îmi era milă de el, căci era un om distins la simţire. "Mă voi interesa, domnule doctor", îi zisei cu o nuanţă de înduioşare şi, apropiindu-mă de santinelă, îi spusei să strige pe şeful gărzii. "Este chiar acolea, domnule general", îmi răspunse vînătorul mic şi îndesat, încordîndu-se şi făcînd cu capul un gest despre cheiul Dunării.
- Cum îl cheamă?
- Don sergent Iordan.
- Dar tu ştii cine a dat ordin de s-a aciuat opinca ceea deasupra steagului unguresc?
- Da, domnule general, chiar don sergent a dat ordin azi dimineaţă şi tot dînsul a şi executat ordinul... acum stă de un ceas acolo să vadă ce-o să zică lumea şi tot în cer se uită ca să îndemne şi pe alţii...
Mă-ntorc puţin spre stînga şi nu departe zăresc un sergent şi un căprar, care, fără să mă bage în seamă, gustau cu frenezie roadele isprăvii lor - ilustraţia magistrală a unui moment istoric. Priveau cînd la trecătorii enervaţi şi sanchii, cînd la opinca impertinentă, şi pe feţele lor tuciurii şi asprite de viforul vremilor se lămurea cea mai desăvîrşită satisfacţie. Păreau nişte inspiraţi şi nişte draci geniali. Întreaga oaste românească, întreaga naţie mi s-au părut că se oglindesc în aceşti doi zdrenţăroşi, sublimi chiar prin gradul de perfecţiune la care poate ajunge o zdreanţă... De-aş fi fost singur! O! i-aş fi privit ceasuri întregi fără să mă satur... Şi, poate, i-aş fi luat de gît şi i-aş fi sărutat! Dar... le-am făcut semn să se apropie şi, arătînd domnului Ferency pe sergent, i-am zis încet, foarte încet: "Acesta este glumeţul, care fără o intenţie răutăcioasă, desigur, şi cu toată naivitatea unui poznaş, te-a făcut poate să suferi..." Şi domnul Ferency, scăldîndu-şi ochii între genele-i umede, mi-a replicat cu adîncă melancolie:
- Dacă din sufletul şi mintea unui simplu ţăran ca acesta s-a desprins o asemenea poznă, atunci nu mă mir că sînteţi aci!
În după-amiaza aceleiaşi zile, m-am îndreptat din nou spre Palatul Parlamentului. Mă simţeam dator faţă de Iordan; trebuia să-i dau ceea ce în faţa durerii domnului Ferency, nu i-am putut da. L-am chemat - era nedespărţit de Bivolaru -, mi-a povestit cum i-a dat în gînd şi cum a înfăptuit isprava lui. L-am lăudat şi mi-am plimbat mîna mult pe faţa lui suptă şi radioasă şi i-am dat un pachet de ţigări regale. Şi nu ştiu cum, m-am pomenit că iau de nas pe căprarul Bivolaru, care se tot apropia de mine şi pe care, cu cît îl priveam, cu atît mai mult punea stăpînire pe firea mea. Era mic de statură, faţa îi era smeadă şi foarte pîrlită de soare şi vînt; în fundul capului purta nişte ochi mici, căprui şi scăpărători. Avea dinţi mărunţi, albi şi frumoşi, şi peste buza arsă de frigurile ostenelilor abia mijea o mustaţă roşcovană -, un vulpoi de Mehedinţi. Purta capelă pe sprînceană, iar în ce priveşte îmbrăcămintea părea înfăşurat cu totul într-un covor de petice, căruia expresia lui îi dădea ceva din prestanţa unor odăjdii de samurai japonez fanatic. O crestătură adîncă îi stăpînea obrazul stîng şi alta mai lată se răsfăţa pe gît sub urechea dreaptă; mai în sus de mînă, pe antebraţul stîng, se zărea o cicatrice respectabilă... L-am întrebat unde a fost rănit. Mi-a răspuns cu naivitate şi scurt: "Peste tot, domnule general". Şi desfăcînd repede o moletieră, mi-a arătat o rană de schijă, abia vindecată, la pulpa dreaptă; apoi, descheind singurul nasture pe care îl mai avea la veston, puse degetul pe o dîră de baionetă în lungul coastelor din dreapta care se vedea în întregime printre cele cîteva şuviţe de pînză destrămată ce alcătuiau cămaşa lui Bivolaru. Şi era gata să-mi mai arate, dar l-am întrerupt: "Bine, bine... văd că eşti crestat ca un răboj; dar unde ai căpătat rănile? În ce lupte?..." Şi iarăşi cîntecul lui: "Peste tot, domnule general. În Carpaţi, la Răşinari, la Olt, la Siret, la Oituz şi chiar pe Tisa în aprilie, că eu, domnule general, am fost poate în patruzeci de atacuri mari şi, în adevăr, eu sînt răbojul isprăvilor regimentului nostru... pe mine sînt crestate toate de la 1916 încoace... şi nu mă las nici mort!..."
- Ei şi acum îţi pare bine că făcurăm România Mare şi că faci de gardă, tu, căpraru Bivolaru de la Mehedinţi, tocmai aci la Budapesta?
Şi el, încordîndu-se şi privindu-mă soldăţeşte drept în lumina ochilor, îmi răspunse sfătos şi cu mîndrie:
- E lucru mare, domnule general... Dar... am auzitără că mai e şi o Vienă!...
Acestui nebun în toate minţile, acestui prototip al zdrenţelor noastre glorioase de la 1917, care îşi da seama perfect pînă unde se poate întinde fiziceşte România Mare, nu-i intra totuşi în cap că numai pentru ce vedea s-a ostenit el şi atîţia au albit meleagurile cu oasele lor. El, Bivolaru, sinteza neamului său, elegant la simţire şi la gîndire, fără să poată exprima, înţelegea totuşi numai una: "faima şi duhul românesc cît mai departe, şi peste România-Mare, România spirituală, România fără hotare".

General Marcel Olteanu

Sursa: susopinca.net

Fără comentarii...

2010-02-14T12:43:00.003+02:00

Reîmpărţirea României, cerută la Bruxelles, încă din 2008

2010-02-12T14:34:00.004+02:00

Reîmpărţirea României, cerută la Bruxelles, încă din 2008 - asta a fost atunci. Acum.... am ajuns la asta: http://nouadreaptamaramures.blogspot.com/2010/02/o-zi-neagra-pentru-romania.html

"Chiar la Bruxelles, în calitatea sa de europarlamentar, Iuliu Winkler reia o temă favorită a UDMR. Este vorba de reîmpărţirea teritorială a României. În cadrul unei reuniuni cu reprezentanţii din capitala Belgiei ai Consiliilor Judeţene, reprezentantul României în Parlamentul European a subliniat necesitatea imperioasă a reorganizării regiunilor de dezvoltare prin înfiinţarea unui număr mai mare de regiuni, între 14 şi 16, faţă de actualul număr de opt. “Este nevoie de regiuni mai mici, care să prezinte o mai bună coeziune economico-socială, care să urmeze structura regiunilor tradiţionale din România, care să aibă personalitate juridică, competenţe administrative şi să fie conduse de consilii regionale alese. Asigurarea eficienţei dorite în atragerea de fonduri de coeziune şi fonduri structurale este posibilă numai cu o condiţie a reorganizării regiunilor”, a afirmat parlamentarul european. Mai mult, susţine Iuliu Winkler, ” în România, Agenţiile de Dezvoltare Regională nu pot produce proiecte de anvergură, şi aceasta deoarece organismele nu pot realiza politici coerente la nivel regional din cauza lipsei coeziunii intraregionale a actualelor structuri”. Abilă mişcarea. Se forţează formarea de noi regiuni, 16 la număr, una dintre ele, întâmplător sau nu, formată din judeţele Mureş, Harghita şi Covasna, punând în faţă aşa-zisul interes naţional, şi anume absorbţia fondurilor europene. De aici până la mult dorita autonomie teritorială cerută cu insistenţă de UDMR nu mai este decât un pas. Lucru recunoscut deschis de politicienii maghiari. “Pe plan naţional, UDMR aspiră pentru crearea cadrului legislativ al autonomiei culturale şi teritoriale, respectiv înfiinţarea sistemului instituţional necesar exercitării dreptului la autodeterminare. Considerăm oportună elaborarea şi prezentarea în faţa Parlamentului României a unui proiect de lege, care să asigure un statut special acelor unităţi administrative – îndeosebi Ţinutului Secuiesc – unde comunităţile naţionale maghiare se află în majoritate”, se susţine în documentele programatice ale UDMR. Cum mai afirmam, extrem de grav este faptul că acest plan de reîmpărţire teritorială a României este deja pus în practică de miniştrii Uniunii, folosind abuziv inclusiv fondurile europene. A se vedea, de pildă, alocările de fonduri europene de anul trecut. “Este de importanţă fundamentală ca regiunile ce vor fi create să dispună de sisteme instituţionale autonome şi eficiente, precum şi de identitate proprie”, declara în luna octombrie Laszlo Borbely, ministrul Dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor, ministrul care gestionează Programele Operaţionale Regionale fiind, prin lege, preşedintele Comitetului de Monitorizare a acestor Programe. Nu cred că folosirea fondurilor europene în scopuri de partid şi atribuirea lor pe criterii etnice sunt practici europene. Pe lângă banii europeni, şi statistica a devenit o unealtă politică.

Statistica UDMR – peste cea europeană

La reuniunea de la Bruxelles, Iuliu Winkler a reamintit faptul că UDMR a elaborat o propunere concretă în acest sens, bazată pe un studiu economic şi bugetar, aratând că este nevoie de o dezbatere publică pentru a obţine un consens, care să transceadă guvernele. În acest caz, europarlamentarul face referire directă la aşa-zisul studiu lansat de UDMR la Târgu Mureş în data de 13 octombrie 2007. Domnul Winkler uită să amintească faptul că pseudomaterialul, mai mult document programatic, deşi pare bine fundamentat pe bibliografia de specialitate, se bazează pe fotografii statice nedatate ale absorbţiei fondurilor de preaderare, precum şi pe valorile desuete ale PIB-urilor regionale de la nivelul anului 2003, neluând în calcul tendinţele de dezvoltare, amplasarea polilor de dezvoltare, precum şi armonizarea interregională şi intraregională a domeniilor de interes. Aceasta este concluzia specialiştilor care au analizat “oferta UDMR”. Autorul acestui document, fostul secretar de stat în Ministerul Integrării, Csutak Istvan, cunoaşte foarte bine că prin datele statistice însăilate recurge la dezinformare. La fel, europarlamentarul nu aminteşte faptul că documentul UDMR s-a mai aflat anul trecut în dezbatere publică, fiind trimis tuturor autorităţilor locale, şi a fost demontat dată cu dată. Cum mai afirmam şi în articolele anterioare, statistica a fost transformată, de Istvan Csutak, în unealtă politică atunci când s-a analizat ritmul de dezvoltare pe judeţe şi pe actualele 8 Regiuni de Dezvoltare în scopul atingerii autonomiei Ţinutului Secuiesc, teritoriu delimitat clar pe harta UDMR. Nici nu mai contează legislaţia şi acordurile încheiate de România. Practic, prin reluata idee de reîmpărţire teritorială, sub masca grijii faţă de absorbţia fondurilor europene, se încalcă flagrant prevederile Capitolului 21 negociat cu Uniunea Europeană. Nu cred că actualii sau foştii miniştri ai UDMR nu cunosc că în concordanţă cu prevederile Uniunii Europene şi ale legislaţiei naţionale actualele regiuni de dezvoltare s-au constituit prin asociere benevolă de judeţe vecine, iar regiunea de dezvoltare nu este unitate administrativ-teritorială, aşa cum ar dori iniţiatorii şi susţinătorii proiectului de reîmpărţire a României. Că doresc să înţeleagă sau nu, conform clasificării statistice obligatorii odată cu integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, România este împărţită în următoarele unităţi teritoriale statistice, şi anume: Macroregiunea 1, din care fac parte Regiunile de Dezvoltare Nord-Vest şi Centru, regiuni care cuprind judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu Mare, Sălaj, Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu; Macroregiunea 2, formată din Regiunile de Dezvoltare Nord-Est şi Sud-Est; Macroregiunea 3, compusă din Regiunile Sud-Muntenia şi Bucureşti-Ilfov, şi Macroregiunea 4, formată din Regiunile Sud-Vest Oltenia şi Vest.
În total, 4 Macroregiuni, 8 Regiuni de Dezvoltare Regională şi 42 de judeţe. Dar se vede că aceste lucruri nu au valoare pentru UDMR, scopul demersului de formare de 16 noi regiuni teritoriale fiind evident acela de atingere a statutului de autonomie a Ţinutului Secuiesc. Absorbţia fondurilor europene, dezvoltarea regională şi statistica sunt doar pretexte, fiind folosite date neelocvente."

http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2008-03-07/Reimpartirea+Romaniei%2C+ceruta+la+Bruxelles